"Flori pentru Algernon" este o carte profund emotionanta, care imbina tristetea cu sensibilitatea umana. Sub forma unui jurnal, urmareste transformarea lui Charlie prin schimbarile din scrisul sau, oferind o conexiune autentica cu gandurile lui. Romanul ridica intrebari puternice despre inteligenta, fericire, demnitate si nevoia de acceptare. O lectura care te misca si te face sa reflectezi.

O carte care prezinta atat un parcus psihologic de la retard mentat la a deveni un geniu. Cat si un parcurs biografic al familiei in care sunt prezentate traumele, esecurile cat si succesele personajului principal. O lectura in care poti sa iti adresezi intrebarea: oamenii din jurul nostru care sunt diferiti trebuie tratati cu indiferenta sau sa ne temem de ei ?

Cartea mi-a placut foarte mult cand eram adolescent...Am cumparat-o pentru 2 copii foarte dragi mie, cu speranta ca le va placea si lor si incredintat ca literatura (iar nu retelele si ecranele) va continua sa formeze caractere si personalitati. Multumesc Libris!

"Flori pentru Algernon" a devenit un clasic universal pentru motive bine întemeiate. Daniel Keyes ne pune cu măiestre înaintea ochilor o poveste fără egal, cea a lui Charlie Gordon, un om de serviciu cu un IQ scăzut care datorită unui experiment științific atinge statutul de geniu.

Dar pentru că orice se ridică trebuie să și cadă la un moment dat, inteligența nemaipomenită a lui Charlie are o dată de expirare neprevăzută.

Cu un sfâșietoar sentiment de neputință, atât cititorul, cât și Charlie, sunt martorii degradării treptate a lui Algernon, șoarecele de laborator care a avut parte de același tratament ca și fostul om de serviciu.

Ceea ce Daniel Keyes ne înfățișează este o poveste despre natura umană, despre capacitatea inerentă de a face bine și rău în egală măsură, și despre ce se poate întâmpla când îți pui aripi de ceară și încerci să zbori către soare.

Mă bucur ca în sfârșit am apucat să o cumpăr.La început nu prea m-a atras dar după ce intri în poveste este un subiect foarte interesant despre inteligența artificială

��

Cartea aceasta este foarte interesantă, redând într-o manieră unică trãirile celui care, artificial, încearcă să îşi depăşeacă limitele. Totodată, este reflectată şi rãutatea celor care înconjoară o persoană cu nevoi speciale. Dacă Minunea redă imaginea unui copil, aici observă un adult cu multe traume, care a resimțit mereu lipsa de dragoste a mamei. O lectură care îndeamnă la reflecție.