A fost inteles si adoptat de public de la inceput, pentru ca muzica lui vorbea de la suflet la suflet despre durerile si sperantele oamenilor. Avea o fire delicata, era interiorizat si hipersensibil, ceea ce il recomanda drept candidat la singuratate. Cu toate acestea, a avut multi prieteni, intre care s-au aflat mari personalitati ale vremii. A fost adorat de femei si a avut o poveste de iubire, devenita celebra, cu scriitoarea George Sand. Chopin a cantat cu o voce noua tragedia Poloniei natale, poezia naturii, dragostea, curajul, disperarea. si-a incredintat in totalitate muzica pianului, instrument „tanar” pe atunci, pentru care a inventat un fel original de a compune si de a canta, adaptat perfect la ceea ce dorea el sa comunice. A aparut in peisajul Europei muzicale din prima jumatate a secolului al XlX-lea ca o paradigma a artistului romantic – pentru ca era tanar, frumos, genial, exilat, nefericit si bolnav, dar si pentru ca a facut pianul sa cante frumos (dupa modelul belcantoului italian).
Frumusetea si adevarul muzicii sale au rezistat la proba timpului. Creatia lui a devenit o valoare perena, ramanand pana astazi subiect de inalta delectare pentru lumea muzicala si materie de baza pentru studiu in scolile unde se formeaza viitorii pianisti. La 160 de ani de cand a plecat in lumea ingerilor, Chopin continua sa spuna ceva important, de vreme ce opera lui este cantata cu predilectie atat de amatorii entuziasti, cat si de muzicienii profesionisti. Fiecare admirator are un Chopin al sau, in a carui arta se regaseste, imbogatit in spirit, consolat, incurajat sau, pur si simplu, incantat.