George Banu
George Banu
Cum ai ajuns aici?
- Aici, unde? La Polirom, la o carte, la o vîrstă... La toate, la fiecare în felul lui, „pas cu pas” cum ne învaţă Confucius, chinezul înţelept. Nu prin revelaţii, ci prin evoluţie, nu repede, ci mereu încet!
Cîte ceva despre parcursul tău profesional?
- Am încercat să devin actor , cum am povestit într-un eseu apărut tot la Polirom (Monologurile împlinirii), dar din fericire nu am reuşit – cîte deziluzii aş fi avut avînd în vedere modestia mijloacelor mele ! – apoi, mereu încet, încet am devenit critic la ziare importante pe vremurile îndepărtate ale pasagerei „primăveri” din jurul anilor ’68... „primăvară” care, odată violent abandonată prin funestele Teze din Iulie, m-a decis să mă salvez altundeva, în Franţa. Acolo am devenit profesor de teatru la Sorbona, vag teoretician şi pasionat eseist. Apoi am revenit sporadic în ţară şi acum sunt ca Arlechino, „slugă la doi stăpîni”, Franţa şi România. Fructul acestei relaţii reciproce este cartea Scena lumii, apărută acum la Polirom – un dialog între locul părăsit şi locul găsit. De la unul la altul... la încrucişare de drumuri!
Ce cărţi ai recomanda?
Eu nu-s la modă – nu-mi plac cărţile groase şi autobiografice. Îmi plac cărţile scurte şi vechi. Nuvelele lui Cehov, ale lui Nabokov, ale Virginiei Woolf – nuvela e ca sărutul scurt, fugitiv şi multiplicat. Amintiri succesive şi nu doar una exemplară, unică, pentru o viaţă.
Îmi plac marile parabole care sunt Karamazovii lui Dostoievski şi Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, pe care le redeschid ciclic. La ele revin... reîntoarcerea e un exerciţiu important pentru un cititor şi un „exilat”.
---------------------
.00Lei
.00Lei
Primești 0 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Cum ai ajuns aici?
- Aici, unde? La Polirom, la o carte, la o vîrstă... La toate, la fiecare în felul lui, „pas cu pas” cum ne învaţă Confucius, chinezul înţelept. Nu prin revelaţii, ci prin evoluţie, nu repede, ci mereu încet!
Cîte ceva despre parcursul tău profesional?
- Am încercat să devin actor , cum am povestit într-un eseu apărut tot la Polirom (Monologurile împlinirii), dar din fericire nu am reuşit – cîte deziluzii aş fi avut avînd în vedere modestia mijloacelor mele ! – apoi, mereu încet, încet am devenit critic la ziare importante pe vremurile îndepărtate ale pasagerei „primăveri” din jurul anilor ’68... „primăvară” care, odată violent abandonată prin funestele Teze din Iulie, m-a decis să mă salvez altundeva, în Franţa. Acolo am devenit profesor de teatru la Sorbona, vag teoretician şi pasionat eseist. Apoi am revenit sporadic în ţară şi acum sunt ca Arlechino, „slugă la doi stăpîni”, Franţa şi România. Fructul acestei relaţii reciproce este cartea Scena lumii, apărută acum la Polirom – un dialog între locul părăsit şi locul găsit. De la unul la altul... la încrucişare de drumuri!
Ce cărţi ai recomanda?
Eu nu-s la modă – nu-mi plac cărţile groase şi autobiografice. Îmi plac cărţile scurte şi vechi. Nuvelele lui Cehov, ale lui Nabokov, ale Virginiei Woolf – nuvela e ca sărutul scurt, fugitiv şi multiplicat. Amintiri succesive şi nu doar una exemplară, unică, pentru o viaţă.
Îmi plac marile parabole care sunt Karamazovii lui Dostoievski şi Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, pe care le redeschid ciclic. La ele revin... reîntoarcerea e un exerciţiu important pentru un cititor şi un „exilat”.
---------------------
Detaliile produsului
- Categoria: Oameni Si Carti
- Cod: OC0019
