„Daca supravietuiesti copilariei, ai material destul pentru a scrie intreaga viata, citeam undeva. Dar daca supravietuiesti si adolescentei? Si tineretii? Si incepi a povesti in chiar plinatatea ei? Pentru cate carti, pentru cate lumi ai material? Am terminat de citit un roman care se deschide cu moliciunea unui boboc, dezvaluind treptat un parfum ce te absoarbe si te coboara insidios pe serpentine de miresme desenand vertigii, betie, panica, sevraj, grotesc, erotic si delir, un parfum intoxicant si catifelat. Un itinerariu spre damnare sau spre mantuire? Cresc oare toate florile cu fata spre soare? Gestul animalului mort este cel mai recent roman al lui Dorin Muresan, un roman care abia asteapta sa prinda aripi, de hartie, desigur, pentru cat mai multe intalniri cu cititorii. Eu am avut deja, la ceas de seara, cea dintai intalnire cu el. Cea dintai pentru ca, se stie, o carte citita o singura data este ca un musafir caruia nu-i intorci vizita.” (Andrea Hedes)

„Dorin Muresan vine cu o carte socanta, in traditia lui Miller si Bukowski, maestri transgresati printr-un ezoterism negru, ce imi aminteste de experienta subiectului peste care se inchide iadul ca o cagula care-ti blocheaza respiratia. Formatia de filosof a autorului este responsabila pentru crearea unor intermezzo-uri eseistice, care vor face deliciul cititorilor avizati. Prima nuvela, care este un Bildungsroman in miniatura, un fel de Educatie spirituala a celui care se pregateste pentru descensus ad inferos, mi se pare indeosebi un text cult, o bijuterie inteleasa mai bine de cei care cunosc damnatiunea superioritatii. Trebuie sa consumi biblioteci pentru a te ridica deasupra lor ca un moroi cultural sau ca o scanteie de aur, ce planeaza asupra cartilor pe care le-ai ars prin tine. Nu stiu daca atmosfera determinista a romanului este un plus sau un minus. Emulandu-l poate pe Schopenhauer, care a decis ca nu putem trece de propriul nostru caracter, Muresan descrie roata lui Ixion, pe care o ungem cu totii, lupul resentimentului si al fricii din mitologia amerindiana, pentru ca din prima secunda in care suntem aruncati in existenta moartea dicteaza reperele fiintei noastre, astfel incat atributul principal al libertatii este dezvaluit de intrebarea: „cat de lunga ti-e lesa?” Iar problema alteritatii este rezolvata astfel: ceilalti sunt demoni reincarnati in oameni. Dorin Muresan scrie din mansarda lui Eliade care comunica strans cu subsolul lui Dostoievski iar personajul lui principal pare sa fi fost schitat de Darren Aronofsky. Huxley ar fi rescris Portile perceptiei daca ar mai fi citit romanul lui Muresan sau ar fi decis ca este prea naiv pentru a fi capabil de a-si cunoaste cu adevarat propriul infern.” (Stefan Bolea).

Dorin Muresan: „Am scris „Gestul animalului mort” intr-un timp foarte scurt in primavara acestui an (2012). El prezinta, prin capitole bine circumscrise (stilistic diferite), momentele cheie din viata mea. Prima parte corespunde cresterii (copilarie, adolescenta si o parte din tinerete). Am simtit nevoia ca intre paragrafe sa inserez texte care au fost scrise in perioada primei tinereti, o parte dintre ele fiind chiar publicata in presa literara de atunci. Nu m-au interesat decat nodurile importante din viata mea, adica acele intamplari care au configurat ceea ce sunt in prezent. A doua parte este compusa din texte scrise la cald intre anii 2003-2004. Aceste texte s-au nascut greoi si halucinant, printr-un proces cathartic, in momentele de sevraj (am fost psihotic 7 luni din pricina consumului exagerat de canabis). O parte dintre aceste texte a fost publicata in presa electronica de atunci. A treia parte relateaza intr-un mod sec, la prezentul continuu, o zi asa cum era ea in perioada in care faceam afaceri imobiliare, fiind, in acelasi timp, alcoolic. A patra parte descrie experienta pe care am trait-o in ziua in care linia vietii mele s-a schimbat radical. Practic, am fost prins baut la volan. Din acel moment am trait o revelatie continua, de parca o forta superioara imi controla gandurile, faptele, amintirile. Am relatat, pe scurt, momentele murdare care s-au varsat in capul meu, intocmai ca in perioada sevrajului, ca un fel de resuta a vietii mizerabile, boeme, pe care am dus-o. In mod paradoxal, aceasta carte, nerecomandata pudibonzilor, este profund religioasa. Pentru ca din acea zi, surprinsa in capitolul Vantul (in traducere biblica, Duhul Sfant, cel care te omoara prin dovedirea vinovatiei), viata mea a intrat in linie dreapta. Chiar daca „Gestul animalului mort” este o carte groaznica, in unele zone aproape ilizibila din pricina iadului in care este nevoit sa coboare cititorul, ea totusi vorbeste despre SALVARE. O salvare care nu s-a datorat SUPRAEULUI, cum imi spunea foarte convins un psiholog, ci unui act divin. Am scris acest text ca sa-l sterg din mine. S-a sters. Acum, e pe hartie.”