Redescoperirea valorii cognitive a simbolului de catre Europa Occidentala s-a produs in momentul in care aceasta nu mai este singura «creatoare de istorie», cand cultura europeana, in loc sa se claustreze intr-un provincialism sterilizant, se vede constransa sa ia in consideratie si alte cai de cunoastere, cu alte scari de valori decat ale sale. In aceasta privinta, toate descoperirile si curentele succesive avand legatura cu irationalul, cu inconstientul, cu simbolismul, cu experientele poetice, cu artele exotice si nonfigurative etc. au ajutat indirect Occidentul, pregatindu-l pentru o intelegere mai vie, deci mai profunda, a valorilor extraeuropene.
- Mircea ELIADE

MIRCEA ELIADE (Bucuresti, 28 februarie 1907 – Chicago, 22 aprilie 1986) a facut studii de filozofie la Bucuresti, incheiate cu o teza despre filozofia Renasterii (1928), si la Calcutta, India (decembrie 1928–decembrie 1931). Isi sustine doctoratul in filozofie, la Bucuresti, cu o lucrare asupra gandirii si practicilor yoga (1933). Intre anii 1933 si 1940, simultan cu o intensa activitate teoretica, beletristica si publicistica, tine cursuri de filozofie si de istoria religiilor la Universitatea din Bucuresti. In timpul razboiului, este atasat cultural al Ambasadei Romaniei la Londra (1940–1941) si al legatiei romane de la Lisabona (1941–1945). Din 1945 se stabileste la Paris, unde preda istoria religiilor, intai la Ecole Pratique des Hautes Etudes (pana in 1948), apoi la Sorbona. Invitat in SUA, dupa un an de cursuri tinute ca Visiting Professor pentru „Haskell Lectures" (1956–1957), accepta postul de profesor titular si de coordonator al Catedrei de istoria religiilor (din 1985 Catedra „Mircea Eliade") a Universitatii din Chicago.