Cartea de fata este o incursiune in lumea romaneasca de altadata. Implicarea bisericii in problemele tinand strict de viata privata ne da nepretuita ocazie de a asista la un spectacol altfel imposibil de recuperat fara ajutorul imaginatiei pure, de care fac uz doar romancierii.

De la constituirea cuplului si pana la esec, veti avea in fata ochilor barbati si femei pornind in viata si incercand sa se apropie, sa se cunoasca, sa se inteleaga. Cand lucrul acesta nu este posibil, divortul ii aduce in fata instantei, oferindu-ne o imagine vie, dramatica, desigur, dar uneori si comica, despre viata de cuplu si problemele ei.

Dincolo de informatia numeroasa si inedita, cartea ofera date si fapte despre un subiect mai putin cunoscut in istoriografia romaneasca: Biserica Ortodoxa si familia, tema cu implicatii asupra vietii si mentalitatilor Romaniei de astazi.


Fragment din volumul "In salvari si cu islic" de Constanta Vintila-Ghitulescu:

“I. Vrajmasia vietii

In fruntea motivelor de divort se afla separarea pentru traiul rau. 209 jalbe invoca acest motiv, din care 168 apartin sotiilor si 41 sotilor. „Traiul rau" imbraca diferite forme, de la violenta verbala si pana la cea fizica, de la amestecul parintilor si pana la tirania soacrei. Este interesant de vazut cum defineste Sfanta Pravila „vrajmasia vietii". Glavele 183, 184, 185, 220 descriu, intr-o serie de articole, traiul rau si maniera in care acesta poate fi invocat ca motiv de separare, atat de catre barbat, cat si de catre femeie. Prima zaceala din glava 183 glasuieste astfel: „Muierea poate sa ceara voe de la judecatoriul besearicii sa se desparta de barbatul ei cand o bate fara de sama si-i face rane cu arme." Mai jos sunt definiti termenii „bataie" si „rani cu arme", intrucat o palma-doua, date din cand in cand, nu pot constitui motive serioase de separare. Din zaceala a doua aflam ca judecatorul considera „bataia adevarata" numai atunci cand femeia „nu poate grai catre judecatoriu, sa nu-s spuna jalba", si „de nu va fi fost bataia asa tare, sa nu se poata desparti". Mai departe, glava 185 recomanda sotului ce tipuri de bataie poate aplica sotiei sale fara a fi pedepsit, pentru ca bataia nu este vazuta ca o umilinta, ci ca o „indreptare". Plecand de la aceasta definitie, barbatul primeste dreptul de a-si pedepsi sotia „cand va fi cu vina"; recomanda totusi bataia „cu masura" si „cu blandete". Aceste recomandari sunt valabile numai atunci cand vina muierii se dovedeste a fi „micsoara"; pe masura ce vina creste, bataia imbraca forme din ce in ce mai dure, iar sotul primeste deplina libertate in aplicarea acesteia fara a fi pedepsit.
Despartirea se acorda numai daca sotia dovedeste cu probe indiscutabile ca „vrajmasia si rautatea" se repeta si sunt cauzatoare de moarte. Cei doi termeni definesc o conduita des intalnita si invocata ca motiv de divort. Ea se atribuie barbatului, atunci cand acesta isi bate sotia des, fara vina, si foloseste ca instrument de aplicare a pedepsei toiagul.”