Pe 23 iunie 1934, in atmosfera sumbra a Moscovei aflate sub teroare, Boris Pasternak primeste un telefon in apartamenul sau de pe strada Volhonka. Crede, mai intai, ca este o farsa cam nesarata a unui confrate. Dar se insala. La celalalt capat al firului este Kremlinul. Stalin cel temut ar dori sa discute despre Osip Mandelstam. De raspunsul lui Pasternak pare sa depinda soarta poetului aruncat in inchisoare dupa ce a indraznit sa-l ia in ras, in versurile sale, pe tiran. Patru ani mai tarziu, Madelstam murea intr-un lagar de tranzit din Gulag.

 

Incercand sa reconstituie, intr-un ametitor joc al oglinzilor, o convorbire incetosata de trecerea anilor si de rolul si miza fiecaruia dintre martorii directi sau indirecti, cea mai recenta carte a lui Kadare devine o meditatie asupra responsabilitatii si adevarului, asupra fragilitatii si curajului, scrisa de un maestru al nuantelor si dilemelor etice.