O carte scrisă de un evreu care s-a afirmat drept un intelectual de orientare antinazistă, în perioada interbelică, o carte intitulată după cunoscutul personaj biblic, capabil să îndure cele mai potrivnice încercări ale divinității te-ar putea duce cu gândul ușor la o narațiune despre experiența Holocaustului (chiar și coperta ediției în limba română este sugestivă în acest sens). Cu toate acestea, Iov, al lui Joseph Roth este o poveste scrisă și publicată înaintea începerii persecuțiilor naziste, o poveste pe cât de scurtă, pe atât de cuceritoare și de emoționantă.

Este practic o reimaginare a istoriei biblice pilduitoare pentru verticalitatea credinței și încrederea în divinitate, așezată însă pe un calapod mai puțin moralist și mai dens în umanitate, undeva la începutul de secol XX. Este povestea lui Mendel Singer, un evreu învățător din Rusia, moștenitor al unei tradiții lăsate de înaintașii săi, aceea de a-i iniția pe cei copiii din sat în tainele culturii ebraice. Sărac, anonim, emanand un aer al nereușitei în viață, Mendel își păstrează însă, nu fără a fi stăpânit de regrete, obiceiul rugăciunii și povara activităților cotidiene. Soția lui Mendel, Debora, în ciuda faptului că este credincioasă și muncitoare este invidioasă pe triumful celorlalți vecini și îi reproșează lui Mendel totul: de la starea copiilor, la banii puțini și până la vremea proastă. Venirea pe lume a celui de-al patrulea copil va întuneca și mai tare existența familiei evreiești: Menuhim se dovedește o năpastă pentru Mendel Singer și ai lui – atâta timp cât micul băiat pare să poarte veșmântul de neptrăuns al idioției, condamnat definitiv la tăcere. Frații săi îl chinuie și se joacă violent cu el, Debora trăiește orice petrecere în chinuri și sărbătorile ca niște zile de doliu, dar Mendel păstrează totuți speranța în vindecarea fiului său.Această speranță va fi întărită de rabin, cel care anunță profetic că Menuhim este un băiat pe care durerea îl va face înțelept, urâțenia bun și boala îl va face mai puternic.

Căutând să salveze familia de la dezbinare (căci Miriam, fiica lui Mendel e pe cale să trăiască o poveste de dragoste nepermisă, cu un cazac), Mendel se învoiește să plece la unul dintre fii săi, în America, chiar înaintea izbucnirii Primului Război Mondial, acceptând cu strângere de inimă să îl părăsească pe Menuhim. SUA se dovedește însă un tărâm zdrobitor, în care artificiile, lagărul, asfaltul topit, mirosul rânced al prăvăliilor se împletesc nesinchisit cu dress-urile, cu gramofoanele și cu spiritul întreprinzător. Dezrădăcinat, umilit de birocrație, urmărit de vinovăția de a-l fi părăsit pe cel mai mic dintre fii, Mendel Singer se va trezi, tocmai pe pământul făgăduinței, mai înstrăinat ca oricând. Nici măcar agoniseala sa tadusă în unitatea familială salvată de urgia crizei rusești nu va rezista încercărilor indiferente ale sorții (sau ale divinității?).

Rămas fără muiere, fără fiică, fără patrie, fără bani, Mendel va ajunge să abandoneze chiar și credința în divinitate, Dumnezeu devenind pentru el cel mai rău ispravnic al Rusiei (Slăbiciunea unui om îi ațâță puterea iar ascultarea trezește mânia. Dacă ții legile, așa cum spune el, le-ai ținut doar spre binele tău. Iar dacă încalci o singură poruncă, atunci te urmărește cu o sută de pedepse. Iar dacă ești cinstit cu el, stă și pândește mita). Indiferent la marile tragedii ale începutului de secol, răzvrătit, îmbătrânit și răpus de deznădejde, Mendel Singer, un om pe deplin înfrânt, surd la lumea care îl înconjoară își așteaptă sfârșitul pe tărâmul care năruie în cele din urmă orice vis. Într-o lume în care miracolele par a fi exilate, în care paradisul este de neaflat, în care Dumnezeu parcă i-a uitat pe supușii săi în arena încercărilor peste putințe, rămâne însă loc dacă nu pentru miracole, măcar pentru… coincidențe fericite.

Spre deosebire de povestea lui Iov din Vechiul Testament, în care avem de a face cu un personaj care, desi trăiește fericit și bogat pierde totul dar îl binecuvântează pe Dumnezeu, chiar și după ce casa i se prăbușește, acest Iov reimaginat de Joseph Roth în personajul lui Mendel Singer, depare de a fi un martir pilduitor, este însă un om nefericit care își pierde și puținul adunat și ajunge să îndrepte pumnul împotriva cerului. El cade în păcatul deznădejdii dar, cu toate acestea, nu rămâne înrăit pe deplin de suferința pe care o traversează. Într-o scenă magnifică, după o coborâre în infern, cititorii vor trăi, alături de Mendel Singer bucuria pe care o pot aduce greutatea norocului și măreția minunilor.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro