In Romania, regimul comunist a avut caracteristici distincte, contradictorii si a condus, spre finalul sau, la o forma sui-generis de „nationalism comunist“, odios pentru majoritatea romanilor si condamnat de comunitatea democratica internationala. Fireste ca, in acest cadru, si istoriografia oficiala a fost aservita, ea marcand grave distorsiuni ale trecutului. Toate aceste volute si excese au produs timp de decenii o grava dezorientare si o nociva deformare a constiintei publice. Prezenta lucrare este rezultatul sintetizarii unor cercetari mai recente, care aduc noi interpretari ale multor episoade din trecutul romanilor. Nu este o carte „revolutionara“ si nici „demitizatoare“ cu orice pret, ci una care urmareste reconstituirea istoriei in acord cu criteriul adevarului, atat cat ii este dat omului sa-l cunoasca. Eliberati de unele canoane ideologice si chiar metodologice, autorii au putut cerceta si reflecta liber, dand la iveala ceea ce au considerat ca reprezinta esenta istoriei romanilor.
 

Autorii prezentului volum sustin ca esenta istoriei ca disciplina si menirea istoricului sunt cercetarea si relevarea trecutului, dupa criterii si metode precise, cu scopul descoperirii adevarului relativ. Fireste, adevarul acesta este mereu partial, se imbogateste si se schimba in conformitate cu noile cercetari, cu sensibilitatea fiecarei generatii, cu noile conceptii despre lume. De aceea, istoria se scrie si se rescrie mereu...