Jurnalul contine extrase din scrisorile familiei si memorii ale contemporanilor

Marea Ducesa Olga Romanova avea 22 de ani cand a murit, in iulie 1918, ucisa, impreuna cu toti ceilalti membri ai familiei imperiale, de bolsevici.

Cel mai mare copil dintre cei cinci ai tarului Nicolae al II-lea si ai tarinei Aleksandra, Olga era in vremea relatarilor din jurnal la varsta maritisului, fiind considerata una dintre cele mai ravnite printese ale epocii. Viitorul rege Carol al II-lea al Romaniei s-a numarat printre cei mai importanti pretendenti ai sai, dar intalnirea dintre cele doua familii regale nu s-a sfarsit cu o hotarare in privinta mariajului princiar.

Jurnalul Olgai Romanova, inceput in 1905 si incheiat pe 15 martie 1917, la scurt timp dupa abdicarea tatalui ei, este o descriere atenta si plina de candoare a intamplarilor de zi cu zi din viata Marii Ducese.

Un document remarcabil al unei tinere care nu a ales sa faca parte dintr-o familie regala si nu a profitat niciodata de pozitia sa, ci si-a pierdut viata tocmai din cauza a ceea ce reprezenta familia ei.

 

Helen Azar a studiat biochimie la State University of New York, Buffalo, si biblioteconomie la Rutgers University-New Brunswick. In cursul cercetarilor pentru prima ei carte, Helen a vizitat de mai multe ori Rusia si a lucrat la Fondul de carti rare de la Muzeul din Tarskoe Selo, care detine colectia imperiala de carti. Data fiind pregatirea ei stiintifica si pasiunea pentru istoria Rusiei, este coautoare a mai multor articole despre identificarea ramasitelor ultimului tar si ale familiei lui. Russia’s Last Romanovs: In Their Own Words este o a doua carte publicata de autoare in 2013, dupa Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova.

In prezent, Helen Azar lucreaza ca bibliotecara la Biblioteca publica din Philadelphia si face parte din echipele care desfasoara diverse programe legate de istoria locala.