Dupa model sovietic, la inceputul anilor 1950, s-a infiintat si in Romania o scoala de literatura si critica literara, cu sediul in palatul de pe Soseaua Kiseleff nr. 10. Studentii acesteia au fost selectati din cele mai diverse medii sociale cu scopul de a fauri o noua literatura. Printre ei s-a aflat si Marin Ionita, caruia ii datoram cele mai interesante memorii despre o institutie care si-a pierdut pana si arhiva. Sub pana autorului, intamplari mai putin cunoscute si scriitori pe nedrept uitati sunt adusi la lumina. Kiseleff 10. Fabrica de scriitori dezvaluie detalii din activitatea de tinerete a Aurorei Cornu, Anei Blandiana, a lui Nicolae Labis, Ion Gheorghe, dar si a somitatilor literare ale vremii, precum Mihail Sadoveanu, Mihai Novicov, Zaharia Stancu, G. Calinescu, Mihai Beniuc. In „fabrica de scriitori” a regimului si-au perfectionat stilul, invatand, totodata, principiile „luptei de clasa”, cei pe care Lenin ii numise, la un moment dat, „inginerii sufletului omenesc”. O scoala care a scos la iveala talente, dar a si indoctrinat tineri scriitori.