Stella Grant simte nevoia sa-si planifice viata pas cu pas - poate pentru ca plamanii ei bolnavi, pe care nu-i poate controla, i-o guverneaza oricum, trimitand-o periodic in spital, inca din copilarie. In momentul de fata, Stella trebuie sa-si planifice foarte bine viata pentru a nu pierde locul pe lista beneficiarilor unui transplant de plamani, care-i va asigura cinci ani de existenta fara probleme. Pentru asta e obligata sa stea in permanenta la sase pasi de oricine i-ar putea transmite o infectie pulmonara. Sase pasi. Fara exceptii. Will Newman este exact persoana de care Stella trebuie sa se fereasca. Lui Will nu-i pasa de reguli, de tratamente, nu-si respecta orarul de medicatie si abia asteapta sa implineasca optsprezece ani ca sa-si decida singur soarta. Vrea sa plece sa vada lumea - nu doar spitalele ei. Mai mult, Will o poate infecta pe Stella cu o bacterie mortala. Si totusi, dintr-odata, cei sase pasi dintre ei nu mai par un spatiu de siguranta, ci o pedeapsa. Oare n-ar putea sa fure macar o mica parte din aceasta distanta, in schimbul a tot ceea ce plamanii lor defecti le-au furat din viata? Cat de periculosi ar putea fi numai cinci pasi intre ei, daca asta ii ajuta sa castige sufleteste?

Carte ecranizata: descopera un nou Love Story in cea mai recenta productie cinematografica a anului, cu Cole Sprouse si Haley Lu Richardson in rolurile principale 

Pentru prima data simt intreaga povara a fiecarui centimetru, a fiecarui milimetru din cei cinci pasi dintre noi. Imi strang puloverul mai aproape de corp si imi intorc privirea spre teancul de saltele de yoga din colt, incercand sa nu dau atentie faptului ca distanta aceasta va exista intotdeauna.

Fragment din cartea "La cinci pasi de tine" de Rachael Lippincott, Mikki Daughtry si Tobias Iaconis:

"Deschid pagina de cautare si tastez „Stella Grant" in fereastra Google, fara sa ma astept la prea multe. Pare genul care are o pagina Facebook doar pentru prietenii foarte apropiati. Sau un amarat de cont pe Twitter pe care reposteaza clisee despre importanta spalatului pe maini.
Primul rezultat e insa o pagina pe YouTube cu titlul Jurnalui FC nu tocmai secret al Stellei Grant, pe care sunt cel putin o suta de clipuri video, cele mai vechi datand de acum vreo sase ani. Mati incrunt usor, fiindca numele paginii imi pare ciudat de familiar. Ah, Doamne, asta e canalul ala jalnic al carui link mi l-a trimis mama cu cateva luni in urma, intr-o tentativa de a ma convinge sa-mi iau tratamentele in serios.
Daca as fi stiut ca fata arata asa...
Derulez pana la cea mai veche postare si accesez un clip video pe a carui eticheta vad o Stella mai tanara, cu aparat dentar si o coada de cal in varful capului. Incerc sa nu rad. Si ma intreb cum arata dintii ei acum, dat fiind ca inca n-am vazut-o zambind.
Probabil ca n-arata rau. Pare genul care isi poarta retainerul dentar noaptea, in loc sa-l lase sa se prafuiasca pe etajera din baie, Pe al meu cred ca nici nu l-am luat de la cabinetul ortodontistului.
Apas butonul de volum, si glasul ei se revarsa din boxe.
„Ca toti fibrochisticii, sunt in faza terminala de cand m-a nascut. Corpul fabrica prea mult mucus, iar mucusului ii place sa intre in plamani si sa provoace infectii respiratorii, ceea ce face ca functia pulmonara sa se dete-riore-ze." Se balbaie la ultim cuvant si apoi etaleaza un zambet larg. „In momentul de fata functia mea pulmonara e de cincizeci la suta." 

Dupa asta, clipul e taiat grosolan, iar ea coteste pe o scara pe care o recunosc: e intrarea principala in spital. Nu-i de mirare ca stie sa se orienteze atat de bine. Vine aici de cand lumea si pamantul.
Ii zambesc, cu toate ca taietura aia a fost cea mai jalnica pe care am vazut-o vreodata. Se asaza pe trepte si trage adanc aer in piept. „Doamna doctor Hamid zice ca, in ritmul asta, o sa am nevoie de transplant inainte sa intru la liceu. Transplantul nu inseamna si vindecare, dar o sa-mi dea mai mult timp! Mi-ar placea tare mult sa mai traiesc cativa ani, daca o sa am norocul sa primesc un transplant!"
Mie-mi spui, Stella?
Cel putin, ea are o sansa."