Nu stiu cate zile
Recenzie blog.libris.ro
Fiecare epocă îşi are parveniţii ei. Dacă pe vremea lui Nicolae Filimon vorbeam de Dinu Păturică, astăzi vorbim de Narcis (un nume predestinat, de altfel) Ivan, găinarul pârlit din Comăneşti care îşi vede visul cu ochii, când reuşeşte să se însoare cu fetiţa unui bogătan şi să alerge pe cai mari la Bucureşti. Mare noroc pe Narcis, dacă ţinem cont de faptul că a dus o copilărie grea, într-un oraş în care modelele generaţiei erau baştanii care-şi trânteau căsoaiele după câteva tunuri romanesti, pe cât de misterioase pe atât de spectaculoase. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că nu toţi doritorii de înavuţire sunt la fel de norocoşi în Comăneştiul condus de clanuri mafiote, în care greşelile sunt plătite în sânge, aşa cum a aflat pe pielea ei chiar familia lui Narcis asasinată pe vremea când tânărul şmecheraş era doar un adolescent. După multă golăneală, prea puţină şcoală (deşi Narcis dovedeşte că are potenţial intelectual), protagonistul se alege cu o fată frumoasă şi o avere impresionantă, ba chiar şi cu un socru care e gata să-i predea ştafeta afacerilor (şmecherii se miros între ei). Ce face parvenitul care şi-a aflat împlinirea? Evident, se plictiseşte. Cu euroii în buzunar şi o frumuseţe în aşternut, cu feţe plecate dinaintea maşinii şi hainelor de firmă viaţa e lipsită de provocări. Aşa că Narcis se întoarce la Comăneşti (chiar înainte de nuntă) şi se pune pe sedus puştoaice, pe iniţieri sexuale şi chiar pe ticluirea unei răzbunări împotriva asasinilor care i-au ucis familia, minţind cu nonşalanţă, uitând însă că e înconjurat de oameni care întâi dau cu pumnul şi abia apoi te întreabă de sănătate.
Felul în care Stoian G. Bogdan aşterne povestea lui Narcis este cât se poate de inspirat şi convingător. Nu avem de a face cu o perspectivă doctă, cu o sală de disecţii psihologice şi tipologice, de un analist profund ar fi fost tare nelalocul lor. În schimb, avem de a face cu un narator credibil, am putea spune, atâta timp cât, citind romanul Nu ştiu câte zile, ai senzaţia că ai fost chemat la o cafea de un mardeiaş limbut de prin cartier, să o arzi aiurea câteva ore, la o mică bârfă despre fauna locală. Oralitatea şi argoul sunt la ele acasă. Desigur, povestitorul nu uită să se transforme în personaj şi chiar să acapareze câteva capitole cu propriile amintiri , înainte să revină totuşi la povestea lui Narcis (că doar aşa e când ieşi la o cafea, o dai dintr-una în alta, nu poţi rămâne doar la subiect).
Evident România care se vede din romanul lui Stoian G Bogdan este mizerabilă, profund exasperantă doar că naratorul nu o arată cu degetul smiorcăind, ci o foloseşte drept cadru pentru a pune în scenă o comedie neagră de proporţii, în care naturaleţea şi inventivitatea eroilor ne fac să trecem cu bine peste prima senzaţie de greaţă faţă de universul în care suntem coborâţi. Superbăieţii din superRomânia erau prea pitoreşti ca să nu aibă şi ei parte de un superroman. Superfilme au primit (şi ce filme, dacă ne gândim că Marfa şi banii a lui Cristi Puiu a fost actul de naştere al Noului Val) acum e vremea să se privească şi dintre pagini. Nu ştiu câte zile este un roman binevenit pentru literatura română în general: să nu uităm că definirea identitatii literare autohtone atarna si de consolidarea diversităţii genurilor şi a abordărilor. Cel puţin din acest punct de vedere, scriitura lui Stoian G. Bogdan este o gură de aer proaspăt, o porţie de literatură populară ca la carte.
NU ŞTIU CÂTE ZILE - Stoian G. Bogdan Editura Trei, 2010
Sever Gulea pentru blog.libris.ro
Nu stiu cate zile
Romania anilor 1990-2000. Narcis Ivan este un tanar avocat din Comanesti care viseaza sa cucereasca Bucurestiul. Atuurile lui: un zambet de-l simti pana in chiloti, mult tupeu si o limba vrajitoare, suficient cat sa-l califice ca ginerele unui mare interlop bucurestean, Victor Caran. Dar binele e intotdeauna plictisitor, asa ca, reintors in orasul moldovean de bastina, Narcis intra in tot felul de combinatii periculoase. Sange din belsug, batai, spaga, o limba care traduce perfect viata, dragoste si melodrama. Narcis joaca alba-neagra-n garile din Moldova, cara pumni, seduce fete frumoase, goneste intr-un Mercedes SL si umbla cu teancul de euro in buzunar. Una peste alta, n-ai cum sa-i rezisti, este eroul perfect al unui fel de Tarantino din cartierul comanastean Zavoi. Rezulta o poveste autohtona cu mici gangsteri de Romania care o sa va dea pe spate si o sa va creasca pulsul. Garantat.
SGB, cel mai titrat poet al anului 2009, revine cu un roman despre viata plina de surprize a unui tanar in eterna tranzitie romaneasca. Nu-stiu-cate-zile e filmul alert al parvenirii lui Narcis, avocat cu veleitati scriitoricesti, intr-o lume in care doar cel mai destept si mai rapid face regula. Adica, cel mai smecher. Un roman despre cei din jurul nostru, deveniti personaje intr-un roman al realitatii kitsch, zgomotoase. Un fel de roman al realitatii fara fard. Un super-roman.
Dupa un super debut cu un volum de poezie, SGB vine cu o interesanta carte de proza, intitulata "Nu-stiu-cate-zile". "Nu-stiu-cate-zile" este un roman original, scris cu mult nerv si pasiune, plin de viata si de sange si la propriu, si la figurat, o naratiune alerta care tine cititorul incordat pana la "SFARSIT", ultimul cuvant al textului care cuprinde nu stiu cate zile din prezent si nu stiu cate amintiri din trecut. Un roman despre vrajeala de doi lei si despre coruptia la cel mai inalt nivel, despre lumea scriitoriceasca si lumea borfasilor (ordinari, mafioti sau "oameni de stat"), despre statul roman si politicienii lui corupti. Un roman care se termina intr-o noapte "ca o bila de biliard umpluta cu universul", in ritmurile inimii personajului central, care bate "ca o masina de cusut frica. -- Mihai Vakulovski
Descrierea produsului
Romania anilor 1990-2000. Narcis Ivan este un tanar avocat din Comanesti care viseaza sa cucereasca Bucurestiul. Atuurile lui: un zambet de-l simti pana in chiloti, mult tupeu si o limba vrajitoare, suficient cat sa-l califice ca ginerele unui mare interlop bucurestean, Victor Caran. Dar binele e intotdeauna plictisitor, asa ca, reintors in orasul moldovean de bastina, Narcis intra in tot felul de combinatii periculoase. Sange din belsug, batai, spaga, o limba care traduce perfect viata, dragoste si melodrama. Narcis joaca alba-neagra-n garile din Moldova, cara pumni, seduce fete frumoase, goneste intr-un Mercedes SL si umbla cu teancul de euro in buzunar. Una peste alta, n-ai cum sa-i rezisti, este eroul perfect al unui fel de Tarantino din cartierul comanastean Zavoi. Rezulta o poveste autohtona cu mici gangsteri de Romania care o sa va dea pe spate si o sa va creasca pulsul. Garantat.
SGB, cel mai titrat poet al anului 2009, revine cu un roman despre viata plina de surprize a unui tanar in eterna tranzitie romaneasca. Nu-stiu-cate-zile e filmul alert al parvenirii lui Narcis, avocat cu veleitati scriitoricesti, intr-o lume in care doar cel mai destept si mai rapid face regula. Adica, cel mai smecher. Un roman despre cei din jurul nostru, deveniti personaje intr-un roman al realitatii kitsch, zgomotoase. Un fel de roman al realitatii fara fard. Un super-roman.
Dupa un super debut cu un volum de poezie, SGB vine cu o interesanta carte de proza, intitulata "Nu-stiu-cate-zile". "Nu-stiu-cate-zile" este un roman original, scris cu mult nerv si pasiune, plin de viata si de sange si la propriu, si la figurat, o naratiune alerta care tine cititorul incordat pana la "SFARSIT", ultimul cuvant al textului care cuprinde nu stiu cate zile din prezent si nu stiu cate amintiri din trecut. Un roman despre vrajeala de doi lei si despre coruptia la cel mai inalt nivel, despre lumea scriitoriceasca si lumea borfasilor (ordinari, mafioti sau "oameni de stat"), despre statul roman si politicienii lui corupti. Un roman care se termina intr-o noapte "ca o bila de biliard umpluta cu universul", in ritmurile inimii personajului central, care bate "ca o masina de cusut frica. -- Mihai Vakulovski
Detaliile produsului