SUMAR:

OBSTEA
 • Monahii mileniului trei: Parintele Ioan Danci: "Pentru noi, monahii, nu exista "a doua casatorie"".
 • Neomartirii: In amintirea Noii Mucenite Maria din Gatcina
 • Sfintii Ortodoxiei Romanesti: Sfantul Pafnutie, "Parvu Mutu"
 • O manastire pe luna: Cu parintele arhimandrit Sava despre noua manastire Antim
 • Mari duhovnici: "Adevaratii crestini sunt ca sarea in supa. Aceasta sare da gust tarii dumneavoastra" - dialog duhovnicesc cu parintele Gabriel Bunge

MANASTIREA SI LUMEA
 • Marturisitorii temnitelor comuniste: Aspazia Otel Petrescu, patimitoare pentru Hristos in temnitele comuniste: "Bolta aceea nenorocita a celulei se facea cer."

ORTODOXIA PE MAPAMOND
 • Actualitate panortodoxa si monahala

    Fragment "EDITORIAL – FRAGILITATEA BISERICII" de CRISTIAN CURTE:
    "Nu, Biserica nu s-a nascut doar aici, pe pamant. Parte din arhitectura ei, atat de iubita de unii si de atacata de altii, este o delicata faptura translucida, anevoie de vazut chiar si cu ochii duhului, daca nu sunt curatiti de Domnul. Or, tocmai in aceasta faptura serafica si plapanda sta, paradoxal, puterea ei. Singura ei putere! Daca nu ar fi harul Duhului Sfant, fluviile energiilor necreate, care sa o strabata dincolo de spatii si timp, Biserica nu ar fi decat o institutie lumeasca, mai buna sau mai rea, functie de acribia morala a slujitorilor ei. Aceasta alcatuire greu de patruns strange si toata sminteala lumii. Fiindca inima ei e nevazuta, multi cred ca nici macar nu exista. Nu-i vedem decat pe credinciosii si slujitorii altarelor ei, care sunt oameni ca toti ceilalti, sfinti si pacatosi, cu patimi si virtuti, suisuri si coborasuri. Si am vrea ca partea vazuta sa fie asemenea celei nevazute, trupul ca Duhul. Din pacate, asta nu se poate decat dincolo. Biserica la care visam cu totii nu este de aici, ci din cer. Si acolo este curata, luminata doar de har, feciorelnica si nesupusa nici unei stricaciuni, pentru ca a trecut deja prin focul ispitelor de aici si a fost cernuta dincolo de judecata Domnului.
    Inainte de aceasta sfanta si cumplita clipa, cand Hristos Insusi ii desparte pe credinciosii si slujitorii altarelor ei cum desparte ciobanul oile de capre, trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca in Biserica de aici, de pe pamant, neghina va fi mereu amestecata cu bobul curat. Si asta nu e doar o idee, ci insasi pronia dumnezeiasca, care ne ingaduie laolalta, sfinti si pacatosi, pentru ca timpul si spatiul acesta in care vietuim tocmai pentru asta ne este dat – pentru curatire, pentru ca cei buni sa ii rabde, compatimeasca si chiar sfinteasca cu dragostea lor pe cei rai.
    Un lucru e insa limpede in aceasta amestecare derutanta a bunilor si railor. Potrivit Sfintei Evanghelii propovaduita de Mantuitorul, niciodata nu stii de care parte te afli. Atunci cand crezi ca esti oaie buna si curata, s-ar prea putea sa fii doar o simpla capra raioasa, dar fudula, iar cand te socoti o capra nenorocita, o carpa lepadata din pricina pacatelor, e foarte posibil sa fii, prin cainta, oita iubita de pastorul ei, vrednica de odihna nesfarsitelor pasuni asternute in lumea de dincolo…"