X
Categorii:
inchide meniul
Card Cadou
EBooks
se incarca
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Lupul de stepa (Rao Clasic) - Hermann Hesse

4.3

26.25  Lei 35  Lei

sau 2625 de puncte. Detalii.

In stoc

Cod: RAO978-606-776-073-6

An aparitie: 2016

Autor: Hermann Hesse

Categoria: Literatura clasica

Colectie: Rao Clasic

Editie: Cartonata

Editura: RAO

Format: 185 x 110 mm

Nr. pagini: 272



Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 75 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Lupul de stepa, unul dintre pilonii literaturii moderne, este o carte tulburatoare dar plina de farmec, ce oglindeste gandirea lui Hermann Hesse, influentele filosofice si orientarile sale spirituale.

Lupul de stepa urmareste traseul psihologic si emotional al lui Harry Haller, un savant neadaptat societatii si epocii in care traiese, intolerant la superficialitatea celor din jur. Haller transpare a fi jumatate om si jumatate lup - singuratic, introspect, taciturn.


Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Fragment:

"A trebuit sa dansez cu ea de doua-trei ori, iar in acest rastimp mi-a facut cunostinta cu saxofonistul, un barbat negricios, frumos, tanar, originar din Spania sau din America de Sud si care, dupa spusele ei, stia sa cante la toate instrumentele si sa vorbeasca toate limbile pamantului. Acest seflor facea impresia ca este o foarte buna cunostinta. de-a Herminei, un prieten al ei, in fata lui se aflau doua saxofoane de marimi diferite, la care el canta alternativ, pe cand cu ochii lui negri, neastampa-rati, u scruta cu atentie si amuzament pe cei care dan-sau. Spre uimirea mea, simteam fata de acest muzicant inofensiv si dragut, un fel de gelozie, dar nu era o gelozie din dragoste, caci intre mine si Hermina nu putea fi vorba de asa ceva, ci mai mult o gelozie abstracta, nas-cuta din prietenie, si asta pentru faptul ca nu mi se parea sa merite interesul si predilectia, ba chiar admiratia pe care fata le manifesta fata de el. Poftim cu ce oameni bizari sunt nevoit sa fac cunostinta., mi-am spus mahnit.
Apoi Hermina a fost invitata la dans de cateva ori la rand, eu am ramas sa-mi beau ceaiul singur, ascultand muzica, acel gen de muzica pe care pana nu de mult nu puteam sa-1 sufar. Doamne Duinnezeule, mi-am zis, iata, sunt nevoit sa ma las'introdus aici si sa devin de-al casei, in lumea aceasta careami este atat de straina, atat de nesuferita, lume pe care am evitat-o pana acum cu atata grija si am dispretuit-o atat de profund, lumea unor pierde-vara, a amatorilor de amuzamente, lumea plata si plina de clisee a masutelor cu blat de marmura, a muzi-cii de jazz, a cocotelor, a comis-voiajorilor! Mi-am sorbit ceaiul mohorat, uitandu-ma fix la multimea aceea semie-leganta. Privirile mi-au fost atrase de doua fete fru-musele, care dansau foarte bine si la care ma uitam cu admiratie si invidie, caci alunecau cu misca,ri elastice, gratioase, vioaie si sigure.
Iata insa. ca Hermina reveni si isi exprima nemultumi-rea fata de mine. Doar nu venisem aici, m-a mustrat ea, ca sa, fac o asemenea mutra si sa stau intepenit la masa, dina-intea cestii cu ceai, mai bine mi-as lua inima in dinti si as dansa. Cum, nu cunosc pe nimeni? Pai, nici nu e nevoie. Oare sa, nu fi fost acolo nicio fata care sa-mi placa? I-am aratat-o pe una mai frumoasa, care statea undeva aproape de noi, era incantatoare in rochia ei dragalasa de catifea, cu parul blond viguros, taiat scurt, si cu bratele pline, feminine. Hermina a insistat sa ma duc imediat la ea si sa o invit. Am incercat sa ma opun cu deznadejde.
— Bine, dar nu pot! i-am spus nefericit. Ei, daca as fi un tip tanar, dragut, atunci da! Dar asa, un natarau batran si anchilozat, care nici macar nu stie sa. danseze — va rade de mine! Hermina m-a privit dispretuitoare.
— Dar daca eu o sa rad de tine, fireste ca ti-e indife-rent. Ce las mai esti! Oricine se apropie de o fata risca sa se faca de ras; asta e miza. Asadar, Harry, hai risca, cel mai rau caz, fa-te de ras — altfel n-o sa, mai am nicio incredere in supusenia ta. Nu s-a lasat induplecata. Cu inima cuprinsa de neliniste m-am ridicat, indreptandu-ma spre frumoasa fata cand muzica incepea tocmai sa cante din nou. "

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 75 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

De acelasi autor

commentarii
Rating general al produsului
4.3 (3 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
Amaranthe 03/24/2020
O carte extraordinara, in remarcabilul stil al lui Herman Hesse. O minutioasa analiza psihologica a protagonistului, prins in puternicul conflict interior ce se naste intre cele doua personalitati pe care acesta considera ca le are: “omul” si “lupul”. Pe parcurs, atat protagonistului cat si cititorului li se ofera sansa de a se desprinde de obstacolele pe care insusi si le pun in fata si de a accede pe o treapta superioara.
Chris M 03/03/2020
Prima parte a romanului este construită pe antagonia om-animal (lup) pentru a explica nevroza autorului (identificat cu Harry Haller), și a generației sale în fapt. Ororile războiului trecut și ale celui care va să vie inevitabil, putreziciunea burgheză și promiscuitatea în care se zbat neputincioși oamenii simpli îl deprimă în asemenea măsură încât nu-i rămâne altceva la îndemână decât sinuciderea. Ca un făcut cunoaște pe Hermina, femeie care se dovedește a fi oglinda lui psihologică. Aici romanul capătă accente lirice și încărcături simbolice într-o căutare neîncetată de sensuri ale vieții. Teatrul Magic improvizat de camarazii Herminei are pentru Harry rolul unui purgatoriu, a unei spovedanii în fața oglinzii. Sufletul i se sfărâmă în mii de bucăți ce-i dansează în față, fostele iubiri sunt retrăite laolaltă cu viziuni apocaliptice într-o construcție literară fluidă în care realul și fantasticul devin imposibil de separat. Harry o înjunghie pe Hermina (cu îngăduința ei) în planul ireal proiectat de piesa de teatru în care joacă fără voie. Gestul ar putea avea semnificația unei vindecări pentru că Harry se ucide de fapt pe el. Prin dorința ei, de a fi ucisă de dragostea lui Harry, Hermina îi cere în definitiv să se iubească pe el însuși. Totuși izbăvirea aceasta nu este perfectă iar Harry este mustrat într-un sfârșit pentru vina de a fi luat prea în serios viața.

BEATRICE PAUN 02/26/2020
Chiar daca e putin plictisitoare am reusit sa o termin. Personajul principal isi povesteste trauma interioara, singuratatea, dar reuseste sa devina exact opusul lui spre sfarsitul cartii

sus
Feedback Wishlist