Inceputurile sunt intotdeauna dificile.

Cand ne-am mutat in Virginia de Vest, chiar inaintea ultimului meu an de liceu, ma resemnasem sa am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet si teribil de multa plictiseala… pana cand am dat cu ochii de vecinul meu sexy, inalt si cu ochii de un verde straniu. Lucrurile pareau deja sa mearga mai bine. Si pe urma a deschis gura. Daemon este enervant. Arogant. Imi vine sa-l omor. Nu ne in telegem deloc. Absolut deloc. Dar cand un strain ma ataca si Daemon efectiv face timpul sa incremeneasca doar cu o simpla miscare a mainii, ei bine, ceva… neasteptat se intampla. Vecinul meu extraterestru sexy a lasat o urma pe mine. Da, ati auzit bine. Extraterestru. Se pare ca Daemon si sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor sa le fure abilitatile, iar atingerea lui Daemon ma face sa stralucesc asemenea luminilor din Las Vegas. Singurul fel in care pot ramane in viata in toata povestea asta este sa stau cat mai aproape de Daemon, pana cand amprenta vrajii extraterestre dispare de pe mine.

Din seria Lux fac parte:
• Volumul 1: Obsidian
• Volumul 2: Onix
• Volumul 3: Opal
• Volumul 4: Origin
• Volumul 5: Opozitie

Fragment din roman:

"Dupa ce am luat masa impreuna cu mama, am plecat. Nu mi-a luat prea mult sa nimeresc drumul spre biblioteca. Strazile, care, de cate ori fusesem pana atunci in oras, erau pline, acum pareau cam pustii. In drum spre centru, cerul se acoperise de nori si asta ii dadea un aer sinistru de oras-fantoma.
Desi eram abatuta din cauza ciudateniei care era in acest moment viata mea si din cauza sentimentului nebulos de tristete ca Dee nu ma invitase si pe mine cu prietenii ei, cand am intrat in biblioteca am inceput sa zambesc. Gandul la gemeni si la toate celelalte s-a risipit brusc atunci cand am patruns in biblioteca tacuta si am vazut multimea de carti care stateau aliniate pe rafturi. Ca si in gradina, ma simteam perfect relaxata in atmosfera linistita de biblioteca.
M-am oprit la o masuta goala si am respirat fericita. Intotdeauna reuseam sa ma pierd cu totul in lectura. Cartile erau pentru mine o evadare necesara, in care mereu ma aruncam cu capul inainte, fericita.
Timpul a trecut neasteptat de repede, iar biblioteca avea acum un aer intunecat. Bibliotecile au in general un aer semiobscur spre seara, dar la acesta se adaugase acum si cerul innorat, si arata destul de sinistru. Nici nu mi-am dat seama cat de tarziu era, pana cand am observat ca bibliotecara stinsese aproape toate luminile si de-abia vedeam pe unde sa merg ca sa ajung la masa ei. Pe urma, de-abia asteptam sa ies cat mai repede din locul ala pustiu si scartaitor.
Un fulger a luminat rafturile de carti si un tunet s-a rostogolit afara. Speram sa am timp sa ajung la masina inainte sa inceapa sa toarne cu galeata. Strangand la piept teancul de carti pe care voiam sa le iau acasa, m-am dus repede la biroul bibliotecarei. Mi-a completat rapid fisa si abia am avut timp sa-i multumesc, ca ea a si plecat sa inchida.
— Ia te uita, am murmurat eu.
Furtuna care statea sa izbucneasca transformase ziua in noapte, parea mult mai tarziu decat era in realitate. Afara, strazile erau tot pustii. Am privit in urma, gandindu-ma daca nu cumva ar fi fost mai bine sa raman aici pana se termina furtuna, dar atunci s-a stins si ultimul bec din biblioteca. Am scrasnit usor din dinti si mi-am indesat cartile in rucsac, pregatindu-ma sa plec. Cand am pus piciorul pe trotuar, cerul s-a deschis si a inceput sa toarne, udandu-ma pana la piele in cateva secunde. Ma chinuiam sa-mi apar rucsacul de ploaie, in timp ce scotoceam dupa chei si bateam din picioare. Ploaia aia era groaznic de rece!
— Domnisoara, fiti amabila! mi-a intrerupt o voce grava eforturile. Daca ati vrea sa ma ajutati...
Fusesem asa de preocupata de deschiderea portierei si de adapostirea cartilor de ploaie, incat nici nu simtisem ca se apropiase cineva. Mi-am aruncat rucsacul in masina si am strans mai tare geanta in mana, intorcandu-ma sa vad cine vorbeste. Din intuneric isi facuse aparitia un barbat care statea(...) "