„Luxul indiferentei nu este, la Dorin Tudoran, o determinare a pozitiei fiintei sale in lume. Ci un titlu de noblete si un privilegiu pe care si le-a castigat, la senectute, eroic, in lungile si austerele, extenuantele lui razboaie pentru demnitate, libertate si adevar, atat in propria lui Casa, cat si in Cetate.

Luxul indiferentei lui Dorin Tudoran nu semnifica moleseala aurita a nobilului izolat in castelul sau, ci blazonul de pe scutul insangerat al cavalerului care a supravietuit unei cruciade.”

Vasile Gogea

* * *

„La fel ca in anii ’70, cand poetul Dorin Tudoran a pornit, de unul singur, o lupta fara sorti de izbanda cu regimul, de pe urma careia avea sa ajunga in exil, dupa o greva a foamei care era sa-l coste viata, si acum Tudoran e singur. Nu cauta aliante tactice si nici nu se bizuie pe eventualii amici de idei, din cauza ca detesta corurile intelectuale ale parerologilor basisti, care i se par jalnice si, mai ales, opuse ideii de intelectual independent, la fel cum are o parere la fel de proasta si despre parerologii de orientare pontista.

Singura lui slabiciune, care-l face sa-si pastreze o unda de optimism, e tara lui, din care a plecat in exil, fiindca atunci nu voia s-o vada prada a mafiotismului ceausist, iar azi nu accepta s-o vada victima praduita a noilor mafii politice.”

Cristian Teodorescu, Catavencii, 6 iulie 2015