Ki‑ho Lee (n. 1972), doctor in litere si profesor de scriere creativa la Universitatea din Gwangju, a debutat cu o proza scurta in 1999 si de atunci a publicat romane si culegeri de povestiri care l‑au impus drept unul dintre cei mai originali si mai experimentali scriitori din Coreea de Sud.
Macar ne pricepem la scuze (2009) spune povestea prieteniei legate intre doi baieti intr‑un loc improbabil: un ospiciu de nebuni. Trecerea brusca de la universul inchis si violent al ospiciului la lumea libera le da celor doi ideea unei afaceri bazate pe singurul lucru la care se pricep: sa‑si asume vinile celorlalti si sa se scuze in numele lor. Se ajunge astfel la o serie de situatii grotesti si absurde relatate de unul dintre ei, cu modul lui unic de a vedea lumea.
Fragment din carte:
"MACAR NE PRICEPEM LA SCUZE
In ziua de dupa cearta aprinsa din cladirea comerciala, patronul macelariei a venit dis-de-dimineata sa ne caute. Parea ca nu putuse dormi deloc toata noaptea, avea ochii rosii. Parul ii era ravasit si murdar.
Patronul macelariei ne-a zis incet sa ne scuzam pentru el. Bineinteles, fata de patronul magazinului de fructe.
Si-bong a spus:
- Asa e, sa strangi pe cineva de gat e o vina foarte mare, desigur.
Si eu i-am zis macelarului:
- Asa ca, daca noi ne-am fi scuzat mai intai, n-ati mai fi comis o astfel de greseala.
Patronul s-a holbat la mine, dupa care a plecat din nou capul.
- Vreau sa va intreb un lucru, a intrebat patronul macelariei, uitandu-se in pamant. De ce m-ati ales tocmai pe mine? De ce ne-ati ales tocmai pe noi doi?
Si-bong si cu mine ne-am uitat unul la altul. Si-bong l-a intrebat inapoi pe patronul macelariei:
- Cu ceva timp in urma, i-ati facut reprosuri femeii de la magazinul alimentar pentru problema de la toaleta, va mai amintiti? De ce-ati facut asa atunci? Stiati foarte bine ca era randul patronului de la magazinul de fructe la curatenie, asa-i? Si de aceea ati vorbit cu sotia dumneavoastra, nu?
- Curatenie...? Asta e pur si simplu...
- Pana atunci numai ne uitam la tot ce se intampla, dar atunci ne-am dat sigur seama ca-i faceti ceva rau patronului de la magazinul de fructe. Pe urma am inceput sa va vizitam.
Patronul macelariei nu ne-a mai intrebat nimic. Nici noi nu i-am zis nimic, asta fusese tot.
Ne-am dus imediat la patronul magazinului de fructe.
Acesta statea lasat intr-o parte pe scaunul cu spatar, cu ochii inchisi. Pe gatul lui erau lipite doua pansamente, iar pe incheietura mainii avea o vanataie inchisa la culoare. Arata putin obosit. Parea mai mic decat inainte. Facand o plecaciune in fata patronului de la magazinul de fructe, i-am zis ca ne-a trimis patronul de la macelarie. Auzind asta, a intors capul intr-o parte.
- Noi ne scuzam in locul patronului de la macelarie.
- De-acum inainte, sa ne tratati ca si cum am fi patronul de la macelarie.
- Puteti sa considerati ca gatul nostru e cel al patronului de la macelarie si puteti sa ne strangeti de gat.
Dupa ce am zis asa, Si-bong si cu mine am ingenuncheat in fata patronului de la magazinul de fructe. Apoi, ca sa-i fie mai usor sa ne stranga de gat, am intins gaturile cat mai mult posibil. Si-bong statea in fata mainii lui stangi, iar eu, a celei drepte.
- Credeti ca il puteti scuza asa? Asa credeti? a spus patronul magazinului de fructe, stand cu ochii inchisi.
Si-bong a spus:
- Nu conteaza daca il iertati sau nu, oricum noi o sa stam asa in continuare.
Patronul magazinului de fructe, intorcand capul spre Si-bong, a zis:
- Va scuzati astfel? Asta-i atitudinea unui om care vrea sa se scuze?
- Sa te scuzi inseamna sa nu comiti acelasi lucru din nou. Asta-i tot. Nu putem face nimic care sa ajunga pana la inima dumneavoastra.
Patronul magazinului de fructe, miscandu-si buzele, se holba la Si-bong.
- Daca nu primiti scuzele noastre, poate ca patronul macelariei o sa va mai stranga de gat la un moment dat, intr-o zi. Pentru ca el o sa creada ca asta nu e o vina. "
