„Harry se uita prin multime si descoperi cele trei figuri pe care voia sa le vada. Seful lui, Bjarne Moller, cel care-si sarbatorea plecarea din departament, ofiterul de politie Halvorsen si Beate Lonn, tanara sefa a Departamentului criminalistic, Krimteknisk. Nu prinse privirea nici unuia dintre acestia, si nici unul dintre ei nu-l observase inca. Harry nu-si facea iluzii in legatura cu popularitatea sa in echipa de la Omucideri. Moller spusese odata ca exista un singur lucru pe care oamenii il urau din toata inima; mai mult decat urau un alcoolic ursuz, urau un alcoolic ursuz si inalt. Harry era un alcoolic ursuz si, in plus, avea 1,92 metri, iar faptul ca era un detectiv stralucit constituia doar un mic avantaj pe care-l avea, dar nimic mai mult.

Toata lumea stia ca fara Bjarne Moller, care il luase sub aripa lui protectoare, Harry ar fi fost dat afara din politie cu multi ani in urma. Iar acum, ca Moller pleca, toata lumea stia, de asemenea, ca toti ceilalti sefi abia asteptau sa-l prinda cu vreo greseala. In mod paradoxal, ceea ce-l proteja in momentul acela era acelasi lucru care il stigmatizase, care il marginalizase definitiv: faptul ca, era vinovat de moartea unuia dintre ei. Printul. Tom Waaler, un detectiv din echipa Omucideri, fusese unul dintre cei care se ocupau de extinsele operatiuni de trafic ilegal cu arme din Oslo, in ultimii opt ani. Tom Waaler isi sfarsise zilele intr-o balta de sange, la subsolul unui bloc-turn din Kampen. In cadrul unei scurte ceremonii tinute la bufet, trei saptamani mai tarziu, seful politiei mentionase printre dinti contributia lui Harry la eradicarea coruptiei din politie. Iar Harry ii multumise.

- Va multumesc, spusese el uitandu-se cu atentie la toti ofiterii prezenti, ca sa vada care dintre ei il privea fatis. De fapt, intentionase sa-si reduca discursul la cele doua cuvinte, dar, la vederea celor care-i evitau privirea zambind sardonic, se simtise brusc cuprins de furie si adaugase: Dupa, toate astea, presupun ca va fi mult mai greu sa ma poata concedia cineva. Presa ar putea crede ca persoana in cauza ar face asta din cauza ca se teme ca-i voi lua si lui urma.

Apoi toti cei prezenti il privisera. Neincrezatori. Cu toate astea, continuase:

- Nu aveti de ce sa va uitati asa la mine. Tom Waaler a fost detectiv ca si noi, in echipa Omucideri, si s-a folosit de pozitia lui pentru a face ceea ce facea. Isi spunea „Print" si, dupa cum stiti... Aici, Harry se oprise in timp ce privirea lui se plimba de la un chip la altul, pana ce se opri la seful politiei. ...Acolo unde este un print, trebuie sa fie si un rege.”