Ma numesc Miranda si am opt ani.

Imi plac baloanele de sapun si pasarile care mi se pot cuibari in palma. 

Dar ce-mi place cel mai mult pe lume e sa mi se spuna povesti, cu atat mai mult daca sunt adevarate.

 

Marie Curie a fost o savanta poloneza care a uimit intreaga comunitate stiintifica acum mai bine de un secol. 

O calatorie din tara natala, ocupata de rusi, in Franta i-a schimbat viata: aici a putut sa se dedice studiului si l-a intalnit pe Pierre, marea iubire a vietii sale, impreuna cu care avea sa descopere radiul.
A castigat doua Premii Nobel si a fost prima femeie in... atatea si atatea privinte, ca mai bine ar fi sa-i cititi povestea.
 

 

"In concluzie, iat-o pe Marie, in varsta de douazeci si patru de ani, gata sa se urce intr-un tren cu destinatia Paris si cu o valiza plina de visuri. In fine, visuri, un scaun pliant (pentru ca voiaja la clasa a patra si nu avea dreptul sa stea jos), cateva sandvisuri cu kielbasa (asa le spun polonezii carnatilor traditionali) si niste carti ca sa nu i se para calatoria prea lunga. A citit putin pentru ca era atat de surescitata si avea capul atat de plin de planuri, incat nu mai incapea nimic in el. Mie, cand vine vara si sunt gata sa plec la tara cu verii mei, mi se intampla acelasi lucru. Imi imaginez tot ce voi face si, in cele din urma, capul imi vuieste asa de tare, incat trebuie sa ma intind si sa dorm putin ca sa ma linistesc. 

La inceput a locuit cu sora ei, Bronia, si cu sotul acesteia. Dar cum ei terminasera deja universitatea, isi petreceau ziua impreuna cu prietenii, organizand tot felul de petreceri acasa. Faceau atata scandal, ca nu era chip sa poata studia cineva. In concluzie, si-a inchiriat o mica mansarda in cartierul cel mai boem al orasului: Cartierul Latin. Tata zice ca boem este cel care duce o viata libertina si foarte putin organizata. E clar ca Tato este boemul familiei."