Marturii din infernul romanesc (versuri, comentarii) de Constantin P.

"Spre deosebire de modul in care Dan Puric - in al sau... despre OMUL FRUMOS,... vaslind prin frumos - spune... patrunzator si adecvat, ca nu este chiar o nenorocire sa fii roman, autorul acestor MARTURII, avand aceeasi [nemarturisita] convingere, dar pe o traiectorie diferita, evoca la fel de patrunzator si de realist, aparitia unui OM NOU si deloc frumos, a MITOCANULUI omniprezent, ca un ACCIDENT IMPOSIBIL, intr-o evolutie anormala, intr-o secventa istoric-tranzitorie, in VREMURI ORIGINALE, de dezechilibre generatoare de disfunctii institutionale, prilej de rabufnire a ticalosiei prea multor contemporani.

Acea convingere transpare fiindca mai exista o incrancenare, o NECLINTIRE prin care supravietuieste OMUL FRUMOS al lui Dan Puric; acel OM capabil sa respecte natura, fie doar prin ocrotirea unei BUBURUZE, fie printr-un grav semnal planetar de alarma: OCROTITI PADUREA; acel OM care, intr-o perioada de dispret fata de o anumita forma de cultura, se framanta sa inteleaga IMPOSIBILA DEFINIRE, osciland intre cuget sau cantare, intre zbor cu-nversunare visand desavarsirea si simpla metafora ajunsa la rungul de sarada; acel OM capabil sa dezlege, in haul dintre astre, enigma unor alte EXISTENTE... si sa aspire la un mai prielnic loc de viata, lucru si aici realizabil de catre cei ce pot sa revina asupra abdicarii, asupra INALTEI PLECARI, pentru ca, odata cu negarea trecutului, sa nu moara viitorul OMULUI FRUMOS." - Mihail P.