Carlos Drummond de Andrade (1902–1987) este cel mai mare poet al unui continent pe care europenii inca nu l-au descoperit pe deplin – literatura braziliana.


 Reper obligatoriu al modernismului din veacul trecut, si nu doar al celui latinoamerican, autor al unei opere impresionante prin varietatea si bogatia ei (poezie, proza, publicistica, teatru), Drummond reprezinta cazul rarisim al poetului care experimenteaza si chiar socheaza, la inceputurile sale literare, dar numai pentru a deveni mai simplu, pe intelesul tuturor, mai profund. O extraordinara disponibilitate stilistica ii permite sa se exprime pe toate registrele -de la sonetul baroc la balada populara, de la cronica prozaica a vietii marilor orase pana la fastuoase poeme metafizice. Acest discret functionar din Rio de Janeiro devine repede un poet popular, preluat in repertoriul cantaretilor de samba sau in spectacolele de carnaval, atat cu artele sale poetice sau cu texte de revolta sociala, cat si cu ardente poeme de dragoste (o culegere de poeme erotice publicata postum avea sa ramana, timp de cativa ani, cea mai citita carte de versuri scrisa in limba portugheza). Antologia de fata, schitata de Dinu Flamand in urma unei corespondente cu poetul brazilian incepute cu putin timp inaintea disparitiei acestuia, ii ofera cititorului roman o selectie ampla din toate etapele creatiei sale. Cititorul va avea surpriza sa descopere chiar si o referinta la literatura romana. Dar si mai mare va fi surpriza de a descoperi un poet universal, transnational si trasoceanic, cu o prospetime intacta si actuala.

„Cu fiecare zi ce trece, ma conving tot mai mult ca deseurile vietii sunt iubirea pe care nu o daruim, puterea de care nu ne folosim, prudenta egoista care nu vrea sa riste nimic si din cauza careia, incercand sa evitam suferinta, ne pierdem de asemenea si fericirea.“ - Carlos Drummond de Andrade