X
Categorii:
inchide meniul
Card Cadou
Ebooks
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Mastile fricii - Camelia Cavadia

4.8

35  Lei

sau 3500 de puncte. Detalii.

In Stoc

Cod: TRE978-606-719-769-3

An aparitie: 2016

Autor: Camelia Cavadia

Categoria: Literatura Romana

Editie: Necartonata

Editura: TREI

Format: 200 x 130 x 15 mm

Nr. pagini: 240



Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 75 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

O carte despre modul in care traumele din copilarie ajung sa ne domine si sa sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezinta realitatea multor familii de aici si de aiurea: amprenta lasata asupra viitorului unui copil de un parinte autoritar, violent si incapabil sa isi depaseasca neputintele. O istorie a metamorfozei unei personalitati abuzate de violenta si frica, o privire emotionanta asupra maternitatii inabusite de stereotipuri si a unei iubiri care putea sa fie perfecta, daca protagonistii sai ar fi trait prezentul (clipa).

Un roman frumos si trist, dur si sensibil deopotriva, o marturie impresionanta despre parinti si copii si frica teribila care ii desparte uneori, sufocand iubirea, pacea interioara, bucuria vietii, tot ce e mai frumos in oameni. - Radu Gavan

Pe Camelia o cunosc de foarte multa vreme si am fost uimita sa descopar in cartile sale o voce noua, necunoscuta mie. Matura si transanta in felul in care isi creeaza personajele, ea le iubeste apoi ca pe niste copii, cu toate defectele si durerile lor. Ema, David si Sofia sunt niste personaje tragice, intr-o istorie cutremuratoare in familiaritatea ei. Abuzul, fizic si emotional, suferit si perpetuat de personaje, este socant prin perspectiva intima din care e reflectat.
Si daca e nevoie de un argument in plus pentru a citi Mastile fricii, iata-l: va va face sa va reevaluati relatia cu cei iubiti, cu teama de a nu descoperi un pic din bovarica Ema in voi insiva. - Ada Roseti

Fragment din romanul "Mastile fricii" de Camelia Cavadia:

"Dupa ce-am scapat de tata, n-am mai fost atat de disperati sa luam numai 10 la scoala. N-am mai fost vanatorii de note. Tata fusese un amarat de instalator care scotea flacari pe nari de fiecare data cand vedea vreun 9 patandu-ne onoarea in catalog. Ne snopea in bataie uneori si fara motiv, daramite cand ii ofeream vreunul. Invatam pe rupte si ne rugam de profesori sa nu ne tranteasca vreo nota mica. Cel mai mult ne temeam de sport, de desen, de materiile unde nu era neaparat nevoie de invatat, ci mai degraba de abilitati fizice sau artistice. Pentru colegi eram vanatorii de note, ahtiatii dupa 10. Niciunul nu banuia bataile pe care le mancam, pedepsele la care eram supusi daca luam vreo nota mai mica. Ne-nvatasem insa sa acceptam oprobriul colegilor, fara sa le purtam ranchiuna. N-aveau de unde sa stie ce-i cu noi.
N-am sa uit niciodata bataia ingrozitoare pe care a incasat-o David cand a luat 9 in teza la matematica. Desi bataile erau la ordinea zilei, totusi aceea a fost atat de crunta, incat de fiecare data cand ma gandesc la David copil, imi revine-n minte imediat. De cum a vazut lucrarea, tata l-a impins cu putere in camera noastra, a copiilor, si i-a cerut sa se dezbrace la pielea goala. Pe masura ce David isi dadea hainele jos, tata le aranja cu precizia unui chirurg ce-si insira cu grija instrumentarul. Apoi l-a legat de calorifer si a inceput sa-l bata cu cureaua, tacticos, minute in sir, de parca ar fi avut toata viata la dispozitie pentru asta. Eu si sora-mea ne refugiaseram in bucatarie, cu mainile inclestate pe urechi, incercand sa estompam zgomotul tipetelor ce se-auzeau. Nimic insa nu le putea acoperi. "

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 75 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

commentarii
Rating general al produsului
4.8 (9 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
𝑴ăș𝒕𝒊𝒍𝒆 𝒇𝒓𝒊𝒄𝒊𝒊 este o carte cu un mesaj puternic și tulburător, despre modul în care traumele din copilărie ajung să pună stăpânire pe tine și să te sufoce la maturitate.
Cartea ne dezvăluie trauma a trei frați crescuți în bătaie, în umilință, care se vor simți mereu inadaptați în viață după moartea tatălui lor violent!
Iată câteva fragmente pe care le-am însemnat în carte și care m-au pus pe gânduri:
❝ De obicei crezi că ai timp, că ceea ce ai stricat azi poți să repari mâine, că tot ceea ce nu ai spus azi, vei avea timp să zici mâine, poimâine, cândva. Dar adevărul e că n-ai. Iar la un moment dat constați că timpul e singurul care îți lipsește.
❝ Uneori răul e ca o ciumă, ajunge să stai în prezența lui și să te contaminezi.
❝ Întotdeauna știm să-i sfătuim pe ceilalți, dar suntem atât de nepricepuți în a ne ajuta pe noi înșine.
❝ Mi-e frică de când mă știu, mi-e frică de tot și de toate și mi-e frică să recunosc asta în gura mare.
❝ Singurătatea te face să vrei să intri și mai mult în tine. Să te întorci pe dos și să-ți cunoști fiecare centimetru, să te confrunți cu murdăria, să vezi ce s-a rupt, ce poate fi salvat.
❝ Știi vreodată că nu te vei transforma în ceea ce ai urât mai mult la alții?
❝ Puține lucruri le faci fiindcă așa crezi că e bine; le faci de fapt, pentru că nu poți altfel. Pentru multe din greșelile noastre, nu există explicații care să aibă sens. Există doar slăbiciuni pe care nu le poți învinge. Pentru că nu poți schimba în totalitate ceea ce ești. Oricât te-ai strădui.
O carte de 5 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Maria Simona 06/25/2020
A fost tare greu să lupt cu demonii din interior și să mă reconstruiesc eu ca om. Să am grijă să le fiu prietenă și nu tartor. Urăsc privirea în care se oglindește frica. Cu asta mă lupt întotdeauna. Pe asta nu o vreau. Știu cât de mult doare și cât de mult timp nu m-am simțit eu întreagă, fără lipsuri.

bursuc24 06/20/2020
tulburator. O carte despre o realitate despre ca se barfeste pe la coltul blocului, o realitate care distruge suflete, marcheaza destine.

Lau34 06/19/2020
Oricat de insuportabil ar fi, uneori adevarul este singurul care mai poate da vietii un sens. Absenta lui arunca o lumina falsa chiar si asupra lucrurilor care au fost candva adevarate.Ma uitam la ai mei si ma izbea anormalitatea, eram stricati, defecti. Nepriceputi in a fi normali, indiferent ce ar fi insemnat asta. In fapt, ce era normalitatea pentru noi daca nu tocmai acel ceva ce ne fusese intotdeauna refuzat si pe care acum nu stiam de unde si cum sa-l apucam?Uneori raul e ca o ciuma, ajunge sa stai in prezenta lui si te contaminezi.Cred ca nu poti sa stii niciodata ce ascunde cineva sau cum se poate transforma in ceva ce nu ti-ai imaginat.Si mai stiam ca cel mai bine era sa nu astept nimic de la nimeni, sa nu ma leg, sa nu ma atasez, sa stau departe. Pentru ca fiecare picatura de bine ajungi sa o platesti mai tarziu cu suvoaie intregi de rau.L-am iubit ca o muribunda careia i se da o ultima sansa la fericire si pe care o imbratiseaza din plin. L-am iubit cat pentru toti barbatii care au muscat din trupul meu, dar care n-au primit nimic in schimb. L-am iubit cat pentru o viata intreaga. Ca pe nimeni altul l-am iubit.Voiam sa-i construiesc amintiri frumoase, pe care sa-si poata sprijini intreaga viata. Stiam ca nu-si va aduce aminte de ceea ce a facut la un an, dar, intr-un fel, eram sigura ca totul ramane inmagazinat acolo, undeva. Cand esti copil nici nu-ti dai seama ca traiesti intr-o bula magica. Abia cand cresti si te uiti in spate poti s-o vezi. O bula diafana in care copiii se simt protejati. Nu si noi. Nu si noi.Intotdeauna e mai usor sa judeci actiunile celorlalti decat pe ale tale. Dupa cum intotdeauna, din afara, stii mereu ce are altul de facut. Cand nu e vorba de tine, cand nu esti tu in joc, solutiile ti se rasfira ca un evantai. Pentru ca, nu-i asa, intotdeauna stim sa-i sfatuim pe ceilalti, dar suntem atat de nepriceputi in a ne ajuta pe noi insine.Mi-e frica de cand ma stiu. Mi-e frica de tot si de toate si mi-e frica sa recunosc asta in gura mare. Daca as face-o ar insemna ca e adevarat. Si ar mai insemna si ca ea a invins.Nu, nu voiam sa interactionez cu nimeni, ci doar sa ma amestec printre ei. Uneori, simteam ca statusem atat de mult departe de lume, incat lumea ma scuipa afara. Trebuia sa insist, ca sa fiu primita din nou.Singuratatea te face sa vrei sa intri si mai mult in tine. Sa te intorci pe dos si sa-ti cunosti fiecare centimetru, sa te confrunti cu murdaria, sa vezi ce s-a rupt, ce poate fi salvat. Nu te ajuta cu nimic, desigur, ci doar te face sa te pedepsesti pentru tot ceea ce ai lasat sa se intample in afara ta, departe de tine. Nu stiam cum de devenisem atat de singura, dar aici ma gaseam, infasurata in propria-mi insingurare.In fiecare dintre noi exista un robot care preia fraiele cand suntem doborati. Fara el am fi niste papusi stricate, ramase fara baterie in mijlocul unor secunde oarecare. Cazute intr-o inertie hidoasa ce ne lasa cu dedesubturile la vedere, cu gurile strambe, cu pleoapele cazute, cu mainile inconvoiate.A primi ceva ce stii bine ca nu vei putea da niciodata inapoi e un lucru cat se poate de josnic.Nu inseli doar atunci cand te culci cu un alt barbat, ci mai degraba cand te ascunzi tot timpul si nu-l lasi pe celalalt sa te cunoasca.E usor sa-i inseli pe altii, dar uneori e atat de greu sa te-nseli pe tine.De trecut nu poti scapa. E ca o haina invizibila pe care o porti pe dedesubtul celor care se vad. Un gand nu e niciodata o idee si atat. E un trecut intreg modelat in el. Iar cand trecutul e unul ca al lui, novoia de dreptate absoluta devine singura nevoie.Miaam propus sa fac mai des lucrul asta si sa nu ma mai iau atat de mult in serios. Puteam sa fiu fericita, imi spuneam. Chiar puteam. Trebuia doar sa traiesc, iar atunci cand mi se va parea prea greu, as fi putut sa ies din timp, ca de exemplu, aici, la cinema.Frica ma facea sa ma simt ca un animal urmarit, pe urmele caruia erau haite de lupi cu gurile cascate, cu un harait continuu in nari si in gatlej. Totul ma durea, totul imi crea disconfort.Dar cel mai frica imi era sa gandesc. Sa aflu ce se intampla dincolo de usile inchise ale camerei in care ma exilasem.Ghirlandele opulente parca ar fi vrut sa atraga atentia ca uneori trebuie sa razi si sa nu te-ntrebi nimic, sa nu privesti in urma, sa te bucuri de moment, sa nu-ntorci capul. Doar putin, foarte putin esti pe scena si trebuie sa-ti savurezi momentul, gloria; bucuria trebuie sa fie cu atat mai deplina, cu cat stii ca e efemera. Sa te dai in spectacol, sa lasi modestia, fricile deoparte si sa iubesti bucatica aia de viata.Stii vreodata ce vei deveni? Stii vreodata ca nu te vei transforma in ceea ce-ai urat mai mult la altii? Nu, nu-ti ofera nimeni garantii. Certitudinile sunt pentru prosti. Sunt pentru cei care se cred deasupra slabiciunilor, a ceea ce ne face vulnerabili. Sunt pentru infatuatii care se cred puternici si dispretuiesc omenescul din noi. A spune ca tu nu vei face niciodata una sau alta e ca si cum ti-ai provoca destinul.Pentru ca lucrurile sa fie echitabile, nu poti rasplati bunatatea decat cu bunatate. Orice altceva ai oferi in schimb, intotdeauna va fi prea putin.Fata mea, uneori crezi ca ai nevoie de cine stie ce motive ca viata ta sa o ia intr-un anume sens, dar adevarul e ca n-ai. Putine lucruri le faci pentru ca asa crezi ca e bine; le faci, de fapt, pentru ca nu poti altfel. Pentru multe dintre greselile noastre, nu exista explicatii care sa aiba sens. Exista doar slabiciuni pe care nu le poti invinge. Pentru ca nu poti schimba in totalitate ceea ce esti. Oricat te-ai stradui.Intotdeauna ramai cu ceea ce te-ai nascut sa fii.Daca vrei ca ceva sa se schimbe in jurul tau, trebuie sa ai curaj sa faci tu primul pas.E bine sa nu te amesteci in vietile oamenilor, dar uneori e imperios necesar sa o faci. Daca nu o faci la timp, ai putea trai cu regretul vesnic ca ai inchis ochii exact cand trebuia sa-i deschizi mai tare.De obicei crezi ca ai timp, ca ceea ce ai stricat azi ai timp sa repari maine, ca tot ceea ce nu ai spus azi, vei avea timp sa zici maine, poimaine, candva. Dar adevarul e ca n-ai. 'Am timp, am timp', iti repeti ca o moara stricata, iar la un moment dat constati ca timpul e singurul care-ti lipseste. 'O sa spun', 'O sa fac', 'O sa', mereu la viitor, de parca asta e singurul timp pe care-l stii. Insa el, marsavul, 'n-o sa' te astepte niciodata. E singurul care-si vede de treaba lui, fara sa incetineasca.Ceea ce tot timpul am considerat ca-i o capcana, a fost de fapt...viata mea. Care ar fi putut fi frumoasa daca as fi putut trai in prezent....am gasit asta, jurnalul mamei. Tata, daca suntem si noi la fel?

Anca Sofian 03/09/2020
Un subiect tulburător despre frica de a spune lucrurilor pe nume. Personajul principal s-a baricadat cu măști care îi vor aduce sfârșitul, măști care o data puse, nu au mai fost date jos, măști ale abuzului, ale neputinței, ale durerii. Măști născute într-o copilărie oribilă, măști dăruite de o familie disfuncțională , crăpături in existența eroinei ce nu au mai putut fi reparate. Un roman plin de încărcătură emoțională, ce face cititorul să analizeze, să reflecteze și să persevereze in căutarea de solutii. Recomand cu mare drag, având în vedere că în societatea noastră abuzul in familie e ceva încă obișnuit și toxic.

sus
Feedback Wishlist