Ted si Kat il privesc pe varul lor Salim urcand la bordul imensei roti din Londra. Capsula se ridica de la sol. 

    Luni 24 mai, ora 12:02 

    Capsula coboara si usile se deschid. Oamenii ies – dar unde e Salim?

    A suferit o combustie spontana? (Teoria lui Ted) 

    A fost rapit? (Teoria matusii Gloria) 

    A fost omorat? (Teama nerostita a familiei) 

    Chiar si politistii sunt nedumeriti. Ted, al carui creier are un sistem de operare aparte, si Kat, sora lui mai mare, trec peste relatia lor plina de animozitati si devin parteneri intr-o investigatie pe cont propriu. Ei urmeaza o serie de indicii prin Londra, in incercarea disperata de a-l gasi pe varul lor. Orele se scurg si pericolul se apropie. 

 

    Siobhan a trait la Oxford impreuna cu sotul ei, Geoff, pana in august 2007, cand a murit de cancer la varsta de 47 de ani. A fost o scriitoare extraordinara si totodata un om extraordinar.  

 

    “Cateva minute mai tarziu, atmosfera din livingul nostru era incarcata si tensionata. Toti erau politicosi. Toti erau calmi. Dar puteai sa tai aerul cu un cutit. Asa se spune cand in aer vibreaza sentimente invizibile, ca ionii de dinaintea unei furtuni electrice.

    Mama si matusa Gloria stateau pe canapea. Matusa Gloria avea in mana un pahar cu coniac. Tata statea in picioare, rezemat de perete, langa usa. Kat si cu mine stateam langa el. Barbatul, care era sergent de politie, isi lua notite, asezat la masa. Femeia, sefa lui, luase un alt scaun si se instalase in mijlocul camerei. Era slaba si scunda, imbracata cu fusta si jacheta albastra, si o bluza alba, iar privirile i se plimbau prin camera iuti ca niste fulgere.

    Mai intai s-a prezentat ca fiind inspectorul de politie Pearce, insarcinat sa-l gaseasca pe Salim. Apoi a inceput sa ne puna intrebari. Cine era fiecare din familie, de ce matusa Gloria venise in vizita si de ce planuia sa se mute la New York. Apoi a cerut sa se uite in rucsacul lui Salim. A scos lucrurile din el unul cate unul. Eu m-am uitat cu atentie deoarece, in romanele politiste bune, ce lasa oamenii acasa si ce iau cu ei cand pleaca poate fi un indiciu cu privire la locul unde se afla. Avea un pulover de schimb, o pereche de blugi, o pereche de sosete, chiloti, pijamale, inca un hanorac si un prosopel de toaleta. Toate acestea nu-mi spuneau mare lucru. Mai avea o carte jerpelita cu titlul Moarte la patru mii de metri, un ghid al orasului New York, nou-nout, fara nicio indoitura, si un carnetel cu adrese. Ultimele obiecte au fost un briceag elvetian si un inel de chei cu Turnul Eiffel, dar fara chei.

    Nu existau obiecte de toaleta, cum ar fi periuta de dinti, deoarece acestea ramasesera in baia noastra, mi-am amintit eu, pe polita de deasupra chiuvetei."