Poet, critic, traducator, profesor, Stanisław Baranczak (1946-2014) a absolvit studiile de filologie polona la Universitatea din Poznan, specializandu-se in teorie literara. A facut parte din generatia Noului Val din Polonia anilor '70, cand, in urma evenimentelor din martie 1968, s-a prefigurat clar dezacordul dintre politica si realitatea cotidiana. Propria creatie poetica se caracterizeaza prin diversitate tematica si prozodica. In prima etapa, o parte semnificativa a versurilor lui Baranczak se afla sub semnul poeziei politice, demonstrand forta sugestiva a poeziei in perceperea si transmiterea imaginilor, impactul ei social. Astazi Baranczak este usor altfel perceput, fiind in primul rand un poet metafizic. Spectrul bogat al atelierului sau cuprinde si sonete, elegii, imnuri, cantece de leagan, vilanele si diferite structuri poetice cu radacini in traditia engleza a poeziei metafizice din secolul al XVII-lea.
Musca-ti limba
Nu scuipa dintr-o data oricui gandul
ce-ti vine pe limba; inainte de a deschide gura,
inghite-ti saliva amara, inainte de a spune ceva,
gandeste-te de trei ori la soarta a) postului, b)
a temeliilor lumii, c) a tuturor celor asezati;
batut in fata cu pumnul
cantecului de masa, musca-ti limba cat mai iute,
da, tare, si mai tare, nu deschide maxilarele,
strange din dinti, nu-ti fie teama, cel mult
o sa ti se umfle limba cu folos, incat
nu vei putea sa mai baigui niciun cuvant
si fara probleme o sa obtii o scutire
temporara de adevar; iar daca pe cerul gurii
vei simti un gust sarat, nu-ti face griji:
cerneala rosie a furiei si asa nu-ti va trece prin gura.