Nu doar despre bicicleta. Povestea unui nou inceput
O poveste despre triumf si decadere, despre glorie si disperare.
La 24 de ani, Lance Armstrong era pe cale de a deveni legenda. Dar in octombrie 1996, a fost diagnosticat cu cancer testicular in stadiul patru – sansele de a supravietui erau mai mici de 40%. Nu doar despre bicicleta este povestea plina de inspiratie a unui om care s-a razvratit impotriva sanselor acordate de statistica, creandu-si propriul drum prin tot ce are viata de oferit: tragedie, transformare, triumf. Este o poveste incredibila despre curaj, vointa si suflet.
Aceasta carte a fost scrisa la scurt timp dupa castigarea, de catre Lance Armstrong, a Turului Frantei 1999. Intre timp, Lance Armstrong a castigat de sapte ori la rand Turul Frantei, intre anii 1999-2005, stabilind, la acel moment, un record absolut. Insa la 23 august 2012, toate titlurile de dupa august 1998 i-au fost retrase, dat fiind ca a fost gasit vinovat de dopaj de catre o instanta judecatoreasca din SUA.
Fragment din cartea "Nu doar despre bicicleta" de Lance Armstrong
"N-aveam nici cea mai mica idee in ce ma bag. Cand am plecat de acasa, la 18 ani, notiunea mea de cursa era sa ma arunc pe bicicleta si sa incep sa pedalez. Mi s-a pus eticheta de necioplit, insolent si nerusinat, care m-a urmarit de atunci in permanenta, poate pe buna dreptate. Eram foarte tanar, aveam multe de invatat si am spus si facut lucruri pe care poate n-ar fi trebuit sa le spun sau sa le fac. Dar nu pentru ca voiam sa fiu nemernic, ci pentru ca eram din Texas si asa suntem noi.
Toro de Texas, cum m-a numit presa spaniola.
In prima mare cursa internationala la care am participat, am facut tot ce mi-a spus antrenorul sa nu fac. Era la Campionatele Mondiale de amatori din 1990, desfasurate in Utsunomiya, Japonia, o cursa de sosea de 185 km, pe un traseu dur cu o ascensiune lunga si dificila. In plus, era o zi incinsa, cu temperaturi de peste 30°C. Concuram in calitate de membru al echipei nationale a SUA sub conducerea lui Chris Carmichael, un antrenor tanar cu par nisipiu si pistrui, pe care nu-l cunosteam prea bine - si nu-l ascultam.
Chris mi-a dat instructiuni stricte: trebuia sa stau in spatele plutonului cea mai mare parte a cursei si sa astept semnal de la el inainte sa fac orice fel de miscare. Era prea cald si traseul prea dificil pentru a incerca vreo cascadorie trecand in frunte, cu vantul in fata. Cel mai Intelept lucru era sa ma tin dupa ceilalti si sa-mi conserv energia.
- Vreau sa astepti, mi-a spus Chris. Nu vreau sa te vad in fata, in bataia vantului."