Prin modalitatea de abordare, cartea Nulitatea actului juridic civil se adreseaza atat teoreticienilor, cat si practicienilor dreptului privat, intrucat nu se limiteaza la cercetarea noilor reglementari, ci, dimpotriva, studiul se face din perspectiva istorica a intregii teorii a nulitatii actului juridic civil, incepand cu perioada cand a fost folosita pentru prima oara vocabula „nulitate” ca sanctiune a dreptului civil, urmandu-se cursul evolutiei notiunii de „nulitate”, prin raportare si la cel al notiunii de „inexistenta”, pana la reglementarea din Codul civil actual.

    Prezinta interes consideratiile autorului cu privire la evolutia teoriei actelor inexistente, precum si cele referitoare la o institutie noua pe care o regasim in legislatie, aceea a clauzelor nescrise, cu privire la care actualul Cod civil nu arata expres sanctiunea aplicabila si daca expresia „considerata nescrisa” constituie o sanctiune autonoma; de asemenea, lucrarea Nulitatea actului juridic civil cuprinde o prezentare detaliata a notiunii de „interes”.

    Pentru a putea explica in mod complet alte institutii de drept privat, un capitol este dedicat teoriei actului juridic civil, cu descrierea unor elemente noi in constructia tehnica a vointei. In ceea ce priveste analiza teoriei nulitatii actului juridic civil prin raportare la dispozitiile Codului civil in vigoare, sunt examinate, printre altele, urmatoarele aspecte: diversele notiuni speciale de nulitate, inclusiv cele nou-reglementate, celelalte cauze de ineficacitate ale actului juridic civil, cu evidentierea asemanarilor si deosebirilor acestora fata de sanctiunea nulitatii, cauzele de nulitate absoluta si de nulitate relativa, remediile aplicabile actelor juridice viciate, propuse de actualul Cod civil, dreptul material la actiunea de a cere constatarea sau declararea nulitatii actului juridic civil.

 

    “4.1. Nulitatea si inexistenta in vechiul drept romanesc

 

    53. Rafael N. Petroniu afirma ca „ideea de inexistenta nu era straina spiritului dreptului vechiu romanesc” si ca „nu se poate spune ca vechiul nostru drept nu a cunoscut notiunea de inexistenta". In acest sens, el da exemple din Codul lui Ipsilante, din Codul lui Andronache Donici si din Codul Calimah.

    Noi credem ca spiritul vechiului drept romanesc a fost influentat de spiritul bizantin si, prin acesta, de spiritul latin. Dovada in acest sens sunt insesi lucrarile la care Petroniu a facut referire si care sunt, de necontestat, sub influenta bizantina.

    54. Spre deosebire de Rafael N. Petroniu, noi sustinem ca termenul „strica", folosit in legiuirile vechi romanesti, nu semnifica ideea de inexistenta, ci ideea de anulare a ceva care exista.

    Argumente in acest sens sunt dispozitiile din Cartea judecatii a imparatilor Constantin si Justinian al Grecilor (Loi de Jugement), descoperita, in anul 1444, la Manastirea Bistrita, dar care a fost cunoscuta in Tarile Romane inca din secolul al XIV-lea, versiunea romaneasca fiind o adaptare a versiunii slave la realitatile sociale ale tarilor Romane.

    Cateva texte din aceasta Carte de judecata confirma existenta ideii de inexistenta a actului juridic in vechiul drept romanesc, prin imprumutul de la dreptul bizantin. In plus, exista texte, in aceasta Carte de judecata, care duc la ideea institutiei din dreptul roman, numita restitutio in integrum. lata cateva dintre acestea:

    „lara (iar, s.n.) da (de, s.n.) va vinde olda (holda/recolta, s.n.), sau viia, sau satul, sau orice si va fi luat si jumatate da (de, s.n.) pret sau mai mult, si sa va cai cel ce au vandut, sa se intoarca mosiia lui indarat".

    Textul pare o aplicare a principiului restitutio in integrum."