Mai sunt
00
00
00
00
X
Categorii:
inchide meniul
-
Noutati 2021
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Numara stelele - Lois Lowry

5

32.62  Lei 34.34  Lei

sau 3262 de puncte. Detalii.

Indisponibil

Cod: ART978-606-788-826-3

An aparitie: 2020

Autor: Lois Lowry

Categoria: Literatura Universala

Categoria: Romane inspirate de Holocaust

Colectie: Arthur. Violet History

Editie: Cartonata

Editura: GRUPUL EDITORIAL ART

Format: 205 x 140 mm

Nr. pagini: 168

Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 90 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

Numara stelele. O poveste din Copenhaga

O poveste tulburatoare despre iubire, curaj si altruism, intr-o lume stapanita de frica.
 
Este anul 1943, iar pentru Annemarie Johansen viata in Copenhaga e un amestec de indatoriri pentru scoala, de lipsuri si foamete, totul desfasurandu-se sub privirea atenta a soldatilor germani aflati la fiecare colt de strada. Curajul pare sa-si mai gaseasca loc doar in povestile pe care fetita i le spune seara la culcare surorii ei mai mici, Kirsti. Afland de raziile autoritatilor germane pentru ridicarea populatiei evreiesti, familia Johansen hotaraste s-o salveze pe Ellen Rosen, cea mai buna prietena a fiicei lor, dand-o drept propriul lor copil. Dar asta va fi oare de ajuns?

Volumul a primit Medalia Newbery in 1990.

Lois Lowry surprinde in cartea Numara stelele: O poveste din Copenhaga momentul in care ritmul vietii simple a doua familii – Johansen si Rosen – este intrerupt de umbletul soldatilor germani prin oras. Cu tinuta impunatoare, acestia starnesc groaza la fiecare colt de strada in timp ce cauta familiile de evrei pentru a le deporta. Annemarie Johansen, o fata de zece ani, e eleva, fiica, sora si prietena. Are teme de facut, o familie iubitoare care se chinuie sa gaseasca hrana in penuria cauzata de razboi, o sora de cinci ani – Kirsti – si o prietena foarte buna – Ellen Rosen. Cu toate lipsurile, fetele nu-si pierd spiritul ludic, iar seara povestile insufletesc casa. "Este mult mai usor sa fii curajos daca nu stii totul" este o fraza esentiala in carte. Parintii fetelor nu le divulga fetelor adevarata gravitate a situatiei. Inocenta lor si dragostea pentru celalalt le conduc actiunile - Alina Ioan

 
Fragment din romanul "Numara stelele" de Lois Lowry:

“Inima incepu bata cu putere. Annemarie isi aminti ce-i zisese Mama: „Daca te opreste cineva, te prefaci ca esti doar o fetita mica si prostuta."
Se uita la soldati. Isi aminti cat de infricosata se uitase la ceilalti soldati care o oprisera pe strada.
Lui Kirsti nu-i fusese frica. Kirsti fusese doar o fetita mica si proasta, pe care atunci o iritase faptul ca soldatul ii atinsese parul. Nu sesiza pericolul, iar pe soldat il amuzase.
Annemarie incerca din toata fiinta sa se comporte asa cum ar face-o Kirsti.
— Buna dimineata, le zise ea prudenta.
Soldatii o examinara din cap pana-n picioare fara sa spuna nimic. Cei doi caini incordati stateau in alerta, iar soldatii care tineau lesele purtau manusi groase.
— Ce cauti pe-aici? o intreba unul dintre ei.
Annemarie le arata cosul cu bucata de paine la vedere.
— Unchiul Henrik si-a uitat pranzul si trebuie sa i-l duc. E pescar.
Soldatii cercetara prin jur. Se uitara in spatele fetei si examinara tufisurile de ambele parti.
— Esti singura?
— Da, raspunse Annemarie, dand din cap.
Un caine marai, iar ea observa ca amandoi se uitau la cos. Unul dintre soldati facu un pas inainte. Celalalt si cei doi care tineau lesele ramasera pe loc.
— Ai plecat inainte de venirea zorilor doar ca sa-i duci pranzul? De ce nu mananca peste?
Ce ar raspunde Kirsti?
Annemarie incerca sa chicoteasca asa cum face sora ei.
— Unchiului Henrik nici macar nu-i place pestele, zise razand. Zice ca toata ziua vede numai peste si toata ziua miroase numai peste. Oricum nu l-ar manca crud! zise strambandu-se. Bine, cred ca ar manca si-asa daca ar muri de foame. Dar el mananca mereu paine cu branza la pranz.
"Asa, palavrageste in continuare, cum ar face Kirsti", isi zise ea. "O fetita prostuta."
— Mie-mi place pestele, continua Annemarie. Imi place cum il gateste mama. Uneori il tavaleste prin pesmet si..."

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 90 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

De acelasi autor

commentarii
Rating general al produsului
5 (2 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
CDAN 04/13/2021
FB! Recomand produsul si LIBRIS - profesionisti.
Livrare super OK!

Număra stelele. O poveste din Copenhaga
,,Curajul înseamnă să nu te gândești la pericole, ci numai la ceea ce trebuie să faci."
Prin norii subțiri, nu răzbat stelele. E doar luna. Au lăsat-o singura. Noaptea e tăcută. Pădurea e întunecată. Într-o astfel de noapte, a fugit Ellen împreună cu familia ei în Suedia. În nopțile tăcute, au fugit aproximativ șapte mii de evrei, cu ajutorul pescarilor, în Suedia, pentru că de Suedia naziștii nu au vrut să se atingă.
Dacă aș fi văzut stele,cu siguranță, le-aș fi numărat. Oare aș fi număr atâtea stele câte motive de recunoștință am eu pentru viața mea?! Sunt recunoscătoare pentru lumea mea mică și liniștită.
Cărțile din colecția Violet History, publicate de Editura Arthur, sunt cărțile de istorie, cărțile în care tinerii sunt curajoși și plin de idealuri.
În 1940, Danemarca capitulează în fața Germaniei. O țară mică și fără apărare, fără armată, ar fi fost spulberată de forțele armate germane. Regele Christian a decis capitularea. Timp de cinci ani, tara a fost ocupată de naziști. Viața de zi cu zi a oamenilor era controlată, școlile, spitalele, presa, totul era sub controlul lor. Într-o astfel de lume, cresc Annemarie, Ellen și Kirsti. Uneori, gândul le zboară la o brioșa mare și pufoasă, cu glazura roz, dar, în lumea lor, nu se mai găsesc unt, zahăr și brioșe. In schimb, se găsesc povești. Toți copiii danezi știau basmele lui Hans Christian Andersen, care, de altfel, era danez. Seara, adormeau cu burtica goală, dar cu gândul la prințese, rochii fabuloase, baluri și brioșe cu glazura roz. Basmele rămân neschimbate.
Mămicile ,,beau cafea", dar, de fapt, beau apă încălzită cu ierburi aromate. Cafeaua adevărată nu se mai găsește.
UMANITATE, EMPATIE, IUBIRE, CURAJ și ALTRUISM. Din fiecare se găsește câte puțin în lumea lor. Cu armele astea au salvat de la pieire o mulțime de oameni.
Mi-am amintit de ,,Copilul lui Noe", roman scris de Eric-Emmanuel Schmitt, pe care-l recomand din tot sufletul. Am regăsit și aici slovele Talmudului: ,,Cine salvează o viață, salvează o lume întreagă”. Ei au salvat o umanitate. Annemarie e un personaj plămadit de imaginație scriitoarei, dar sunt sigură că, în realitate, au existat copii care au dat dovadă de un asemenea curaj. E o carte despre prietenie, despre prietenia adevărată. Unii copii, după lecturarea acestei cărți, s-au întrebat dacă fetele s-au mai întâlnit. Eu sunt sigura că, după terminarea războiului, fetele s-au mai întâlnit și și-au amintit de cât de puternice au fost atunci când au avut mai mare nevoie una de cealaltă. Asta e prietenia virtuoasa, prietenia adevărată, de care vorbește Aristotel.
Mi-a plăcut felul în care scriitoarea a împletit ficțiunea cu realitatea. Batista pe care soldații o găsesc în coșul fetiței nu e un produs al imaginației. Pentru a-i ajuta pe pescari să nu fie descoperiți în timp ce transportau evreii în Suedia, oamenii de știință suedezi au creat un praf compus din sânge uscat de iepure și cocaina. Sângele îi atrăgea pe câinii soldaților naziști, iar când aceștia îl adulmeca, cocaina le amorțea temporar simțul mirosului. Aproape toți cei care aveau bărci aveau o batistă îmbibata cu acest praf. Așa au fost salvate multe vieți. La fel de adevărat este și faptul că, în fiecare dimineață, regele Christian al X-lea, fără garda, călare, ieșea să își salute poporul. Când un om a întrebat unde este garda de corp a regelui, i s-a răspuns: ,,Toată Danemarca este garda lui de corp.". Povestea este adevărată. Naziștii nu l-au supus niciodată pe rege. Acesta, în timpul ocupației naziste, a putut să-și salute poporul în fiecare dimineață, fără gardă de corp.
Citiți cartea! 😉📚
„(…) aș vrea să nu uite nimeni că nu trebuie să viseze la vremurile de dinainte de război; visul oricăruia dintre voi, fie tânăr, fie bătrân, trebuie să fie acela de a-și crea un ideal al decenței umane, iar nu un ideal al unei minți înguste și pline de prejudecăți. Acesta este cel mai mare dar la care tânjește țara noastră, este acel lucru la care poate aspira orice om de la țară, fiind mândru că face parte din el, acel lucru pentru care merită să trudească și să lupte.”

sus
Feedback Wishlist
// // //