Mai sunt
00
00
00
00
X
Categorii:
inchide meniul
Lecturi pentru Mini Cititori
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Numarul zero - Umberto Eco

4.6

24.95  Lei

sau 2495 de puncte. Detalii.

In stoc

Cod: POL978-973-46-8090-0

An aparitie: 2020

Autor: Umberto Eco

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Top 10

Editie: Necartonata

Editura: POLIROM

Format: 180 x 110 x 15 mm

Nr. pagini: 240

Traducator: Stefania Mincu



Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 90 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

In anii ’90, un om de afaceri dubios stringe un grup de ziaristi pentru a pregati un numar de proba – numarul zero – al unui cotidian dedicat nu atit informarii publicului, cit santajului si discreditarilor. Unul dintre redactori, cu vizibile tendinte paranoice, se invirte printr-un Milano halucinant (in imaginatia lui) si reconstituie istoria celor cincizeci de ani trecuti de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, pornind de la un plan urzit in jurul cadavrului terciuit al unui fals Mussolini. O atmosfera de conspiratie invaluie totul, sint invocate Operatiunea Gladio, Loja masonica Propaganda Due, asasinatul papei Ioan Paul I, lovitura de stat a lui Junio Valerio Borghese, CIA etc.
Apoi, pe cea mai strimta si mai rau famata straduta din Milano, e descoperit un cadavru, iar intre cei doi protagonisti – un ghost writer falit si o jurnalista nevoita sa lucreze in presa mondena pentru a-si ajuta familia – se naste o firava poveste de dragoste.

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 90 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

De acelasi autor

commentarii
Rating general al produsului
4.6 (7 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
cirtoajeteodor 01/05/2021
Romanul e simetric în ideea de ratare, finalul aducând alte subtilități ce poartă aceeași amprentă a ironiei lui Eco: „Şi dacă ştii că eşti un ratat, singura consolare e să te gândeşti că toţi în jurul tău sunt nişte înfrânţi, chiar şi învingătorii”. La 50 de ani pare a da peste afacerea vieții sale: este angajat de directorul unui ziar să scrie o carte tocmai despre punerea la cale a ziarului Mâine, dar nu povestea reală, ci una idealizată, care să aducă un alt posibil câștig. Abis în abis. Cartea nu va fi semnată cu numele lui, e un scriitor „negru”, dar nici cu numele real al directorului. Eco desenează, caricatural aproape, cu neobosită vervă, un lanț al falsului, al nimicului care se va prăbuși în sine însuși.
O schiță captivantă despre iluzia realității și realitatea iluziei. Narațiunea e o carcasă de care Eco își agață teoriile sale despre mass media și nu numai.

ari.c 12/20/2020
De la început până la final, ipotezele date drept scorneli, insunările care nu par acoperite de nimic, bănuiala ridicată la rang de unic principiu existențial (nefiind niciodată prea exagerată), obsesia probelor incontestabile care nu apar – generează un spațiu al „irealului” a cărui singură relație cu realitatea, cu adevărul, presupune deformare și manimatare. Totuși, jocul la care recurge Eco nu este unul gratuit, căci pistele inventate pe principiul lui „ca și cum” nu sunt și imposibile. Ba din contră, par verosimile, cititorul ajungând chiar să se întrebe „Și dacă a fost chiar așa?”. Plimbările prin istoria și prin politica Italiei implică, o dată cu viziunea critică, și întrebări, suspiciuni care, dacă nu au drept răspunsuri soluțiile din mintea personajelor, își pot avea totuși altele decât cele oficializate în timp. Și vorbim despre Mafie, despre fascism și despre evrei, despre Moussolini în special (o poveste întreagă se naște pornind de la cadavrul acestuia), sau despre NATO, despre asasinarea lui Iulius Cezar, despre spionii orientali… Indiferent că sub reflector regăsim paranoia personajelor sau ipotezele legate de evenimente politice majore, din paradigma adevărat-fals nu se poate ieși. Între real și plăsmuit nu se pot despărți apele.

Incă de la prima pagină, romanul se dovedește a fi un amestec de umor și de viziune critică, ce stârnește pe de o parte zâmbetul în fața jocului, iar pe de altă parte cel puțin o ridicare a sprâncenelor, căci Umberto Eco se joacă mai ales cu adevărul lumii în care trăim cu toții. Ideea de conspirație și de urmărire din partea serviciilor secrete provocată de un robinet închis stârnește reacții paradoxale, cu atât mai mult cu cât, personajul central este un bărbat de 50 de ani împliniți, el însuși neîmplinit, un om care știe că este un ratat, dar un ratat erudit (sic!), care are și o teorie a ratării: „Rataţii, ca și autodidacţii, au întotdeauna cunoştinţe mai vaste decât învingătorii, dacă vrei să învingi trebuie să ştii un singur lucru şi să nu pierzi timp ca să le afli pe toate, plăcerea erudiţiei e rezervată rataţilor.

trandafirani 12/13/2020
De la început până la final, ipotezele date drept scorneli, insunările care nu par acoperite de nimic, bănuiala ridicată la rang de unic principiu existențial (nefiind niciodată prea exagerată), obsesia probelor incontestabile care nu apar – generează un spațiu al „irealului” a cărui singură relație cu realitatea, cu adevărul, presupune deformare și manimatare. Totuși, jocul la care recurge Eco nu este unul gratuit, căci pistele inventate pe principiul lui „ca și cum” nu sunt și imposibile. Ba din contră, par verosimile, cititorul ajungând chiar să se întrebe „Și dacă a fost chiar așa?”.

sus
Feedback Wishlist
// // //