Nunta in cer
Nunta in cer
Nunta in cer este o Maitreyi autohtona, in care Maitreyi a luat numele de Ileana. Este, incontestabil, acelasi mare imn de iubire, aceeasi puritate de sentiment si o aceeasi fina si ciudata substanta din care este modelata eroina. Exaltarea lirica se transforma insa in epic vioi, exotismul preferat in valori comune, mult reale si expresive. - Octav Sulutiu
Fragment din cartea "Nunta in cer" de Mircea Eliade
"Am plecat pe la trei jumatate, nestiind ce am sa fac, odata ajuns in strada. Am iesit in Calea Victoriei si mi s-a parut pustie, murdara. Am luat-o agale spre Posta, fara nici un chef. M-am oprit in fata unui chiosc cu ziare, ca sa privesc cateva magazine ilustrate. Parca ar fi fost una din acele zile triste din mijlocul sarbatorilor Craciunului, cand orasul intreg se cufunda sfasietoare tacere. In dreptul Cercului Militar am luat-o pe bulevard, indreptandu-ma spre Cismigiu. Dupa-amiaza incepea sa ma apese, tot mai cumplita. Parca mi-era si mie teama de amurgul care se apropia. Coperisurile incepeau sa straluceasca. Am luptat cu melancolia vreo jumatate de ceas; pana ce, in cele din urma, m-am predat tristetei aceleia crepusculare a iernilor marilor orase. In asemenea ceasuri, de obicei, nu ieseam niciodata din casa singur. Uneori petreceam dupa-amiezile de iarna la Sosea, plimbandu-ma voiniceste pe jos cu un prieten sau o prietena. Marsurile acelea pe zapada, intoarcerile in oras cu cele dintai lumini care se aprindeau le faceam aproape intotdeauna intr-o tovarasie bine aleasa. Nu pot suporta, singur, apusurile de soare, decat afara din orase sau, in orice caz, intr-un oras necunoscut. Bucurestiul, indeosebi, are cele mai toxice amurguri, in toate anotimpurile. E greu sa ramai singur, sa nu te indragostesti, sa nu-ti cauti pereche intr-un astfel de oras, in care soarele se stinge cu atata melancolie...
De cate ori, mai tarziu, n-am coborat noi doi bulevardele vechi, cu roscovi si castani, indreptandu-ne, stransi unul intr-altul, spre Cotroceni!... Ceasul acela coplesitor nu ne surprindea aproape niciodata in casa...
Fragment din cartea "Nunta in cer" de Mircea Eliade
"Am plecat pe la trei jumatate, nestiind ce am sa fac, odata ajuns in strada. Am iesit in Calea Victoriei si mi s-a parut pustie, murdara. Am luat-o agale spre Posta, fara nici un chef. M-am oprit in fata unui chiosc cu ziare, ca sa privesc cateva magazine ilustrate. Parca ar fi fost una din acele zile triste din mijlocul sarbatorilor Craciunului, cand orasul intreg se cufunda sfasietoare tacere. In dreptul Cercului Militar am luat-o pe bulevard, indreptandu-ma spre Cismigiu. Dupa-amiaza incepea sa ma apese, tot mai cumplita. Parca mi-era si mie teama de amurgul care se apropia. Coperisurile incepeau sa straluceasca. Am luptat cu melancolia vreo jumatate de ceas; pana ce, in cele din urma, m-am predat tristetei aceleia crepusculare a iernilor marilor orase. In asemenea ceasuri, de obicei, nu ieseam niciodata din casa singur. Uneori petreceam dupa-amiezile de iarna la Sosea, plimbandu-ma voiniceste pe jos cu un prieten sau o prietena. Marsurile acelea pe zapada, intoarcerile in oras cu cele dintai lumini care se aprindeau le faceam aproape intotdeauna intr-o tovarasie bine aleasa. Nu pot suporta, singur, apusurile de soare, decat afara din orase sau, in orice caz, intr-un oras necunoscut. Bucurestiul, indeosebi, are cele mai toxice amurguri, in toate anotimpurile. E greu sa ramai singur, sa nu te indragostesti, sa nu-ti cauti pereche intr-un astfel de oras, in care soarele se stinge cu atata melancolie...
De cate ori, mai tarziu, n-am coborat noi doi bulevardele vechi, cu roscovi si castani, indreptandu-ne, stransi unul intr-altul, spre Cotroceni!... Ceasul acela coplesitor nu ne surprindea aproape niciodata in casa...
Am trecut prin Cismigiu, si veselia insufletita a patinatorilor mi-a risipit, pentru cateva clipe, melancolia. Dar nu puteam ramane acolo intepenit cu mainile in buzunarele paltonului, privind. Am pornit pe o alee singuratica. Undeva, nelamurit, in fata mea, se aprindeau felinarele. Parca incepea sa se pogoare o ceata usoara, transparenta, prinsa ca o panza de paianjen intre arbori."
PRP: 22.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
20.90Lei
20.90Lei
22.00 LeiPrimesti 20 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Nunta in cer este o Maitreyi autohtona, in care Maitreyi a luat numele de Ileana. Este, incontestabil, acelasi mare imn de iubire, aceeasi puritate de sentiment si o aceeasi fina si ciudata substanta din care este modelata eroina. Exaltarea lirica se transforma insa in epic vioi, exotismul preferat in valori comune, mult reale si expresive. - Octav Sulutiu
Fragment din cartea "Nunta in cer" de Mircea Eliade
"Am plecat pe la trei jumatate, nestiind ce am sa fac, odata ajuns in strada. Am iesit in Calea Victoriei si mi s-a parut pustie, murdara. Am luat-o agale spre Posta, fara nici un chef. M-am oprit in fata unui chiosc cu ziare, ca sa privesc cateva magazine ilustrate. Parca ar fi fost una din acele zile triste din mijlocul sarbatorilor Craciunului, cand orasul intreg se cufunda sfasietoare tacere. In dreptul Cercului Militar am luat-o pe bulevard, indreptandu-ma spre Cismigiu. Dupa-amiaza incepea sa ma apese, tot mai cumplita. Parca mi-era si mie teama de amurgul care se apropia. Coperisurile incepeau sa straluceasca. Am luptat cu melancolia vreo jumatate de ceas; pana ce, in cele din urma, m-am predat tristetei aceleia crepusculare a iernilor marilor orase. In asemenea ceasuri, de obicei, nu ieseam niciodata din casa singur. Uneori petreceam dupa-amiezile de iarna la Sosea, plimbandu-ma voiniceste pe jos cu un prieten sau o prietena. Marsurile acelea pe zapada, intoarcerile in oras cu cele dintai lumini care se aprindeau le faceam aproape intotdeauna intr-o tovarasie bine aleasa. Nu pot suporta, singur, apusurile de soare, decat afara din orase sau, in orice caz, intr-un oras necunoscut. Bucurestiul, indeosebi, are cele mai toxice amurguri, in toate anotimpurile. E greu sa ramai singur, sa nu te indragostesti, sa nu-ti cauti pereche intr-un astfel de oras, in care soarele se stinge cu atata melancolie...
De cate ori, mai tarziu, n-am coborat noi doi bulevardele vechi, cu roscovi si castani, indreptandu-ne, stransi unul intr-altul, spre Cotroceni!... Ceasul acela coplesitor nu ne surprindea aproape niciodata in casa...
Fragment din cartea "Nunta in cer" de Mircea Eliade
"Am plecat pe la trei jumatate, nestiind ce am sa fac, odata ajuns in strada. Am iesit in Calea Victoriei si mi s-a parut pustie, murdara. Am luat-o agale spre Posta, fara nici un chef. M-am oprit in fata unui chiosc cu ziare, ca sa privesc cateva magazine ilustrate. Parca ar fi fost una din acele zile triste din mijlocul sarbatorilor Craciunului, cand orasul intreg se cufunda sfasietoare tacere. In dreptul Cercului Militar am luat-o pe bulevard, indreptandu-ma spre Cismigiu. Dupa-amiaza incepea sa ma apese, tot mai cumplita. Parca mi-era si mie teama de amurgul care se apropia. Coperisurile incepeau sa straluceasca. Am luptat cu melancolia vreo jumatate de ceas; pana ce, in cele din urma, m-am predat tristetei aceleia crepusculare a iernilor marilor orase. In asemenea ceasuri, de obicei, nu ieseam niciodata din casa singur. Uneori petreceam dupa-amiezile de iarna la Sosea, plimbandu-ma voiniceste pe jos cu un prieten sau o prietena. Marsurile acelea pe zapada, intoarcerile in oras cu cele dintai lumini care se aprindeau le faceam aproape intotdeauna intr-o tovarasie bine aleasa. Nu pot suporta, singur, apusurile de soare, decat afara din orase sau, in orice caz, intr-un oras necunoscut. Bucurestiul, indeosebi, are cele mai toxice amurguri, in toate anotimpurile. E greu sa ramai singur, sa nu te indragostesti, sa nu-ti cauti pereche intr-un astfel de oras, in care soarele se stinge cu atata melancolie...
De cate ori, mai tarziu, n-am coborat noi doi bulevardele vechi, cu roscovi si castani, indreptandu-ne, stransi unul intr-altul, spre Cotroceni!... Ceasul acela coplesitor nu ne surprindea aproape niciodata in casa...
Am trecut prin Cismigiu, si veselia insufletita a patinatorilor mi-a risipit, pentru cateva clipe, melancolia. Dar nu puteam ramane acolo intepenit cu mainile in buzunarele paltonului, privind. Am pornit pe o alee singuratica. Undeva, nelamurit, in fata mea, se aprindeau felinarele. Parca incepea sa se pogoare o ceata usoara, transparenta, prinsa ca o panza de paianjen intre arbori."
Detaliile produsului
De acelasi autor
-
PRP: 38.00 Lei
30.40 Lei
30.40 Lei38.00 Lei
-
PRP: 22.00 Lei
17.60 Lei
17.60 Lei22.00 Lei
-
PRP: 55.00 Lei
44.00 Lei
44.00 Lei55.00 Lei
-
Price
75.00 Lei
75.00 Lei
-
PRP: 39.99 Lei
31.99 Lei
31.99 Lei39.99 Lei
-
Price
81.00 Lei
81.00 Lei
-
Price
26.00 Lei
26.00 Lei
Review-uri
Cititorul 5d2f29
17/08/2023 10:39
Achizitie verificata
O opera clasica ce merita citita.
Arata mai mult
EmiliaM
28/04/2023 20:41
N-am citit eu foarte mult Eliade la viața mea (nu cap coadă, cel puțin, ci mai mult l-am descoperit prin fragmente lungi, din diverse romane, pe care le sorbeam fascinată în liceu, și care acum mă fac nostalgică) dar, zău, că îmi strofoc creierii rău de tot să înțeleg tipul ăsta de femei pe care le-au iubit personajele sale (poate diferite fațete ale autorului, poate doar bărbați inventați de el). Îmi vine să le bat cu papucul peste gură (și cred că asta e o parafrazare din „Maitreyi”, altă femeie care țin minte că m-a enervat cumplit în liceu). Stilul lui Eliade e frumos, încă îmi place, deși parcă îi lipsește un pic din farmecul pe care îl avea pe vremea aceea (15-16 ani). Când am ajuns la finalul romanului, mi-am dat seama că genialitatea lui Eliade, cel puțin în această carte, stă în a reuși să scrie de parcă ar fi două persoane diferite. „Proza” lui Mavrodin e substanțial diferită de „proza” lui Hasnaș. Evident, două persoane nu povestesc în același mod o poveste de dragoste, dar diferența dintre personaje se resimte și la nivel de scriitură. În general, când citesc relatări la persoana I din perspectiva mai multor personaje, ele ajung la un moment dat să se cam suprapună (chiar dacă cele mai multe sunt relatări tip el-ea). Eliade scrie din perspectiva a doi bărbați și o face foarte bine! În fața tehnicii narative, jos pălăria. Deși, a durat ceva până să mă prind că e de fapt o combinație de persoana I cu persoana a III-a. E un roman interesant, nu impresionant, deoarece simt că lipsește ceva, dar recomandabil!
Și la final de tot, un pic din geniul lui Eliade:
„Pe o femeie care-și subliniază contururile obscene nu o poți privi altfel decât obscen. Obiectul ne indică, de cele mai multe ori, cum trebuie el privit și judecat.”
„În fața hârtiei albe rareori izbutești să rămâi în realitate, să fii sincer...”
Arata mai mult
Arsintescu Steluța
20/07/2022 03:00
In opera lui Eliade ne vom intalni cu anumite aspecte mitice, fascinante, de o profunzime rară… Excepțională carte!
Arata mai mult
Muresanu Dana
16/11/2020 18:55
Achizitie verificata
Doua povesti de dragoste neimplinite care, cel mai probabil, au acelasi personaj femenin.
Una din povesti aminteste multe de capodopera lui Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi.
Arata mai mult
Fanik.craciun
15/11/2020 20:10
Doua povesti de dragoste ce ne arata ca, uneori, negăsita la momentul oportun considerat rde noi, oamenii, dragostea nu ne împlinește: Ileana care vrea familie alături de unul ce nu o considera necesara și Lena care fuge de legământul unui om matur
Arata mai mult
calota claudia3
21/07/2020 22:25
Achizitie verificata
Una dintre capodoperele lui Eliade. O carte cu o intriga complexă ce nu-ti permite sa o părăsești. Ileana este ilustrata din doua puncte de vedere, văzută prin ochii celor doi bărbați care au iubit-o. Opera te face sa călătorești in trecut, intr-o opera în care relațiile aveau o alta valoare. Recomand!!
Arata mai mult
LUCY
06/06/2020 12:31
Cred că este unul dintre cele mai bune romane românești de dragoste. Iluzia fericirii, a relației perfecte, dezamăgirea, trădarea și suferința sunt foarte bine evidențiate de firul narativ al cărții. Cred că este singura carte pe care am citit-o de mai multe ori, atât de mult mi-a plăcut!
Arata mai mult
Ditu Elena3
06/05/2020 17:43
Această carte reuşeşte să surprindă relaţiile de iubire în acea ipostază despre care puţini au tăria să vorbească sau pe care puţini ajung să o redea aşa cum este ea, cu bune şi cu rele, cu tristeţi şi speranţe de multe ori în van. Cititorul devine martorul, printr-o scriitură frumoasă, la ce presupune iubirea şi mai ales la ce presupune sfârşitul acesteia, cum se poate sau nu reconstrui ceva ce a fost cândva şi cum putem descoperi frumosul chiar şi în încercările sortite eşecului.
Arata mai mult
Săvescu Alina
24/04/2020 21:58
Achizitie verificata
Mircea Eliade, unul dintre cei mai importanți scriitori din lume. Și este al nostru! Asta e cel mai important. Recomand această carte celor care vor să vadă o nouă manieră de a scrie cărți de dragoste.
Arata mai mult
