O logodna foarte lunga

O logodna foarte lunga - Sebastien Japrisot
Rasfoieste

O logodna foarte lunga

O noapte si o zi din iarna anului 1917. Cinci soldati azvarliti in Picardia inzapezita, in transeele inamicului, se zbat sa supravietuiasca. Cel mai mic nu are nici douazeci de ani.
 
In cealalta parte a Frantei, dupa ce se instaureaza pacea, Mathilde, care il iubeste, vrea sa descopere adevarul. Se lupta sa-l gaseasca, mort sau viu, in labirintul in care s-a pierdut. Cautarea ii este o logodna lunga in les années folles si ea va continua pana la capatul sperantei, intr-un roman care te pune pe ganduri. Fermitate si fragilitate, actiune si asteptare in destinul unei eroine greu de uitat si intr-un roman care coboara in adancimile sufletului.
Fragment din cartea "O logodna foarte lunga" de Sebastien Japrisot:

"Din nou e surprins de intrebare, se codeste.
Raspunde: „Vreo zece minute. De ce?"
Atunci a fost facuta fotografia condamnatilor?
El se gandeste ca, intr-adevar, e singurul moment cand omul sau, numitul Prussien, a putut s-o faca fara ca el sa-si dea seama.
In ce scop a copiat scrisorile condamnatilor?
Scrisorile puteau sa fie oprite de cenzura sau sa nu ajunga la destinatari din alte motive. Se gandea sa se asigure la sfarsitul razboiului ca au fost primite.
Inainte de Mathilde, s-a mai intalnit cu vreo ruda a unui alt condamnat?
Nu. Ranile si boala nu i-au lasat ragaz. La Cap-Breton s-a dus fiindca nu era departe. Si-apoi, era multumit ca poate sa conduca din nou o sareta. Acum nu mai are chef sa rascoleasca prin cenusa.
A fost numit adjutant, cum i-a dat de inteles comandantul lui?
Spune „da" cu o miscare fortata din cap, ferindu-si intr-o parte ochii lucind de lacrimi. Mathilde n-ar vrea sa-l vada smiorcaindu-se iar, asa ca tace o clipa.
El singur revine asupra intrebarii. Spune ca a terminat razboiul ca adjutant-sef. Pe patul de spital, la Paris, a fost decorat cu Crucea de Razboi. Doua lacrimi i se revarsa din ochi, dar nu curg pe obraji. Si le sterge cu degetele, cu un gest aproape copilaresc. Murmura: „Asta conteaza mult pentru mine, e adevarat." Se uita la Mathilde printre celelalte lacrimi imposibil de stapanit, cu buzele intredeschise si tremurande. Ea il simte ca e in pargul unei marturisiri, insa el scutura din cap si baiguie: „Nu pot."
Mai tarziu, dupa ce si-a recapatat cat de cat puterea, glasul, ii spune lui Mathilde ca nu trebuie sa-l dispretuiasca fiindca pastreaza pentru el anumite lucruri."
Citeste mai mult

-20%

PRP: 34.99 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

27.99Lei

27.99Lei

34.99 Lei

Primesti 27 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

O noapte si o zi din iarna anului 1917. Cinci soldati azvarliti in Picardia inzapezita, in transeele inamicului, se zbat sa supravietuiasca. Cel mai mic nu are nici douazeci de ani.
 
In cealalta parte a Frantei, dupa ce se instaureaza pacea, Mathilde, care il iubeste, vrea sa descopere adevarul. Se lupta sa-l gaseasca, mort sau viu, in labirintul in care s-a pierdut. Cautarea ii este o logodna lunga in les années folles si ea va continua pana la capatul sperantei, intr-un roman care te pune pe ganduri. Fermitate si fragilitate, actiune si asteptare in destinul unei eroine greu de uitat si intr-un roman care coboara in adancimile sufletului.
Fragment din cartea "O logodna foarte lunga" de Sebastien Japrisot:

"Din nou e surprins de intrebare, se codeste.
Raspunde: „Vreo zece minute. De ce?"
Atunci a fost facuta fotografia condamnatilor?
El se gandeste ca, intr-adevar, e singurul moment cand omul sau, numitul Prussien, a putut s-o faca fara ca el sa-si dea seama.
In ce scop a copiat scrisorile condamnatilor?
Scrisorile puteau sa fie oprite de cenzura sau sa nu ajunga la destinatari din alte motive. Se gandea sa se asigure la sfarsitul razboiului ca au fost primite.
Inainte de Mathilde, s-a mai intalnit cu vreo ruda a unui alt condamnat?
Nu. Ranile si boala nu i-au lasat ragaz. La Cap-Breton s-a dus fiindca nu era departe. Si-apoi, era multumit ca poate sa conduca din nou o sareta. Acum nu mai are chef sa rascoleasca prin cenusa.
A fost numit adjutant, cum i-a dat de inteles comandantul lui?
Spune „da" cu o miscare fortata din cap, ferindu-si intr-o parte ochii lucind de lacrimi. Mathilde n-ar vrea sa-l vada smiorcaindu-se iar, asa ca tace o clipa.
El singur revine asupra intrebarii. Spune ca a terminat razboiul ca adjutant-sef. Pe patul de spital, la Paris, a fost decorat cu Crucea de Razboi. Doua lacrimi i se revarsa din ochi, dar nu curg pe obraji. Si le sterge cu degetele, cu un gest aproape copilaresc. Murmura: „Asta conteaza mult pentru mine, e adevarat." Se uita la Mathilde printre celelalte lacrimi imposibil de stapanit, cu buzele intredeschise si tremurande. Ea il simte ca e in pargul unei marturisiri, insa el scutura din cap si baiguie: „Nu pot."
Mai tarziu, dupa ce si-a recapatat cat de cat puterea, glasul, ii spune lui Mathilde ca nu trebuie sa-l dispretuiasca fiindca pastreaza pentru el anumite lucruri."
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Rating general al produsului

5 stele
1
4 stele
1
3 stele
1
2 stele
1
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

Cititorul d6abc5 28/12/2021 18:00
green icon awesome check Achizitie verificata
O livrate deosebita, pentru o carte deosebita !
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
Rotariu Ioana Zenaida 27/04/2020 00:13
Povestea Mathildei și a lui Manech transformă, de-a lungul anilor, naivitatea copilăriei în încrederea ghidată de intuiție și perseverență. În timpul Primului Război Mondial, în iarna anului 1917, cinci soldați se automutilează, trăgându-și un glonț în mâna stângă. Sunt conduși de alți soldați din tranșee în tranșee către primele linii, fiind condamnați la moarte într-un fel de no man's land la granița dintre Franța și Germania. Când s-au întâlnit, într-o vacanță în 1910, Mathilde avea zece ani și Manech treisprezece — ea nu poate merge, iar el o plimbă în spate toată ziua și chiar o învață să înoate. Înainte ca acesta să plece, vara în 1916, aceștia se plimbau pe trotineta ei și erau deja logodiți.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
Gabriella10 13/04/2020 22:46
In ciuda numelui, romanul de fata nu este o poveste de dragoste tipica, ci mai degraba o carte in care misterul se impleteste cu ororile razboiului. Cred ca e o carte care merita citita. Probabil printre putinele carti bune din literatura franceza contemporana traduse la noi. Daca va pasioneaza perioada Primului Razboi Mondial, o recomand.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
mandra_v 30/03/2020 20:38
green icon awesome check Achizitie verificata
Nu mi-a plăcut foarte mult cartea, a fost o carte cu care nu am reușit sa rezonez și chiar m-am plictisit uneori. Știu ca este o carte apreciată și este posibil sa fi fost eu într-o stare nepotrivită lecturarui sale, dar sunt sigură că își are cititorii ei..
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments

4 din 4 de rezultate

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one