Piesele incluse in volumul de fata al integralei Shakespeare coordonate si ingrijite de George Volceanov ar putea da apa la moara recentei teorii lansate de shakespeareologul canadian Lamberto Tassinari, potrivit careia autorul pieselor atribuite actorului William Shakespeare ar fi, in realitate, italianul John (Giovanni) Florio, autorul primelor dictionare bilingve din cultura engleza si traducatorul Eseurilor lui Montaigne. Intr-adevar, Romeo si Julieta, Totu-i bine cand se sfarseste cu bine si Coriolanus atesta afinitatea autorului cu literatura italiana (cu Matteo Bandello si Boccaccio), respectiv temele romane abordate de istoricul grec Plutarh.

La o mai atenta privire, observam, insa, ca Shakespeare preia subiectul celor trei piese dintr-o serie de best-seller-uri englezesti ale epocii elisabetane: poemul lui Arthur Brooke dedicat indragostitilor veronezi (1562), culegerea de nuvele a lui William Painter intitulata Palatul placerilor (1566) si traducerea Vietilor paralele semnata de Thomas North (1579). Asa ca putem rasufla usurati si conchide ca Shakespeare a fost… Shakespeare.