Noile traduceri semnate in acest volum de Violeta Popa, George Volceanov si, nu in ultimul rand, Horia Garbea raman fidele angajamentului asumat de initiatorii proiectului editorial "Un Shakespeare pentru mileniul trei", propunand solutii interpretative noi, echivaland fara inhibitii cuvinte si expresii (auto-)cenzurate in mai vechile versiuni si incercand sa redea textului shakespearian functia sa originara: aceea de text conceput pentru scena.
Fragment din piesa „Imblanzirea scorpiei”:
„HORTENSIO: Mai e pan' atunci.
CATERINA: Signore, sper ca pot si eu vorbi
Si-am sa vorbesc. Nu sunt nicio fetita,
Nici bebelus; unii mai buni ca tine
Nu m-au oprit sa spun ce-aveam in gand,
De nu suporti, urechile ti-astupa.
Gura da glas maniei care-mi creste
In inima, altfel, dac' o ascund,
O sa-mi plesneasca inima, si-atunci,
Decat s-o faca, am sa fiu cat pot
De libera in exprimarea mea.
PETRUCCIO: E-adevarat ce spui — e-un jaf de clop,
O crusta de bezea si o placinta,
O turta din matase; te iubesc
Anume ca nu-ti place palaria.
CATERINA: Ca ma iubesti sau nu, imi place asta
Si-o iau sau nu vreau nicio palarie.
PETRUCCIO: Rochia? Croitorule, hai s-o vedem.
Ce material e-acesta, -i pentru masti?
Ce mascarada! Asta-i maneca?
Zici ca-i juma din teava unui tun.
Si ce-ai taiat-o-n sus si-n jos, doar nu-i
Tarta cu mere, ori o titera
Cu taietura, cuta, slit si pliu
Ca la barbier? Ce dracu' mai e asta?
(Iese palarierul.)
HORTENSIO: Nu-i rost de palarie, nici de rochie.
CROITORUL: Mi-ai poruncit s-o fac cum se cuvine,
In functie de moda si de vremuri.
PETRUCCIO: Asa e, zau, dar, daca-ti amintesti,
Eu nu ti-am zis s-o strici cum cere moda.
Hai, hopa, peste santuri, du-te-acasa,
Eu nu-ti mai sunt client de-acu-nainte.
N-o vreau. Dispari si fa ce vrei cu ea.”