Orasul - Desert. Reflectii citadine despre Parintii pustiei - Paul Siladi.

La intrebarea directa a Avvei Pamvo: "Ce sa fac?" , Sfantul Antonie ofera un program ascetic succint: "Sa nu te increzi in dreptatea ta, sa nu-ti para rau pentru lucrul trecut si sa-ti infranezi limba si pantecele." Sfatul acesta, ce cuprinde indemnuri aparent fara legatura intre ele, descopera in fata unei priviri atente perfecta lor coerenta interioara.

Sunt trei lucruri de care trebuie sa tina seama crestinul, iar primul dintre ele este sa nu se increada in dreptatea lui. Ce inseamna deci "dreptatea ta"? Sfantul Antonie introduce aici un anume relativism bun. Atat judecatile pe care le facem privindu-i pe ceilalti, cat si, mai cu seama, cele privindu-ne pe noi insine, trebuie vazute cu suspiciune. Smerenia invocata indirect de avva Antonie implica acceptarea unei instante de judecata superioare, din afara noastra, si amplifica cinstirea aproapelui.

O traducere mai veche a Patericului talmaceste acest fragment asa: "Sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta."
Mantuirea este in definitiv rodul harului lui Dumnezeu, si nu un act juridic determinat de faptele bune...