Credeai ca ai citit toate cartile cu minuni, toate cartile despre copaci fermecati si paduri misterioase? Stai sa vezi ce gasesc cei trei frati – Beth, Frannie si Joe – in padurea de langa noua lor casa! 

Pregateste-te sa intalnesti cele mai neobisnuite personaje pe masura ce urci tot mai sus pe crengile Copacului Departarilor: domnul Barba-Lunga, doamna Spalaceala, Mos Cratita, Luna-Plina si zana Matasuta. Personaje surprinzatoare, care-si poarta magia... in buzunare!

Crezi ca totul se opreste aici? Nicidecum: deasupra Copacului Departarilor se deschide un drum catre noi taramuri – cum sunt Taramul Luati-Poftiti sau Taramul Zilelor de Nastere –, mereu altele si altele, de la care nu stii niciodata ce s-astepti. 

si cum crezi ca ajung inapoi, jos, cei trei copii? Nicicum altfel decat prin lunecus-alunecus, un tobogan construit in trunchiul copacului! 

Ia-poftim si citeste ca sa afli toate peripetiile ineditelor personaje!

- See more at: http://www.editura-arthur.ro/carte/padurea-fermecata#sthash.2NDyru3V.dpuf

Fragment din cartea "Padurea Fermecata" de Enid Blyton

"- E un copac foarte neobisnuit, raspunse un alt elf. Nu stim cum, dar varful lui ajunge in zari neinchipuite. Uneori, ramurile sale dau in Taramul Cotoroantelor, alteori in tinuturi minunate si cateodata duc spre locuri misterioase de care n-a auzit nimeni. Niciodata nu ne cataram in copac, fiindca nu stim ce ne asteapta in varf!
- Ce ciudatenie! se mirara copiii.
- Piticul a ajuns in cine stie ce taram se afla acolo, sus, astazi, spuse cel mai mare dintre elfi. Poate locui acolo luni intregi sau poate nici sa nu mai coboare vreodata. N-are niciun rost sa-l asteptam – si cu atat mai putin sa-l urmarim. Numele lui este Pandila, pentru ca se furiseaza nencetat si ne pandeste cu ganduri ascunse, pitit in liniste si-n intuneric.
Copiii ridicara privirile spre coroana maiestuoasa a copacului. Erau grozav de entuziasmati. Copacul Departarilor din Padurea Fermecata! Cata vraja se ascundea doar in aceste nume!
- Macar de-am reusi sa ne cataram! zise Joe cu jind.

- Sa nu faceti niciodata asta, intervenira prompt toti elfii. E periculos. Acum trebuie sa plecam, dar va multumim pentru ajutor. Daca veti avea vreodata nevoie de sprijinul nostru, intoarceti-va. in Padurea Fermecata si fluierati de sapte ori sub stejar, nu prea departe de ciupercile noastre.
- Multumim, zisera copiii si ii privira pe cei sase elfi mititei facandu-se nevazuti printre copaci.
Joe se gandi ca e vremea sa se intoarca acasa, asa ca cei trei frati ii urmara pe omuleti la vale, pe ingusta carare inverzita, pana ce se vazura in partea de padure pe care o cunosteau. Isi luara cosul si pornira spre casa, fiecare afundat in acelasi gand:
- Trebuie sa ne cataram in Copacul Departarilor si sa vedem ce ne-asteapta in varf!"