Avem in Padurea spanzuratilor unul dintre acele romane care s-au impus nu doar printr-o tema majora, dar si prin incercarea de a schimba formula literara. E. Lovinescu prevazuse ca romanul modern se va indrepta spre viata urbana, dupa ce fusese dominat de interesul pentru sat, si spre psihologie, dupa ce socialul prevalase. Paradoxul face ca tocmai scriitorii ardeleni, majoritatea, fii de preoti, de invatatori sau de notari de la tara, sa fi fost aceia care sa „importe” in Romania tematica rurala. Nu scrisese, in definitiv, Rebreanu insusi Ion? In Padurea spanzuratilor el face pasul spre urban si psihologic. Mai exact, o jumatate de pas, poate totusi cea mai importanta. Al doilea roman al lui Rebreanu este unul de tranzitie, intre doua varste ale genului. Liviu Rebreanu nu e doar un martor al celei mai radicale prefaceri din istoria romanului romanesc, dar un actor important. Intre Ion si Patul lui Procust romanul romanesc isi schimba infatisarea, comportamentul si stilul de viata. Padurea spanzuratilor reprezinta o treapta. Nici un alt roman al vremii nu ne ajuta in egala masura sa intelegem aceasta schimbare. - Nicolae Manolescu