Pe mana cui suntem? Mica antologie a tragicomediei romanesti

Scrisul e singurul meu mod de a functiona in acord cu mine insumi, mai ales daca se intampla sa am si ecouri binevoitoare din partea catorva cititori. In rest, stiu foarte bine ca nu scriitorii si artistii in genere determina mersul lumii. Rostul lor este doar, uneori, sa o faca suportabila. Sau pur si simplu sa o povesteasca, cu un glas obosit sau ironic, in ideea ca, in anumite situatii, intunecimea se poate "salva", melancolic, prin comentariu... - Andrei Plesu


Fragment din cartea "Pe mana cui suntem?" de Andrei Plesu:

"Revolutia din decembrie 1989, de pilda, ca sa ne referim la un episod de istorie recenta, n-a fost o simpla "explozie a mamaligii". Nu. A fost un smecher calcul geopolitic, organizat de americani, rusi, unguri si alte lifte, din ura pentru patriotul Ceausescu. Il inteleg pe istoricul Adrian Niculescu, care incearca sa propuna o hotarare parlamentara de natura sa incrimineze "calomnierea" evenimentului care ne-a scapat de comunism. Cu astfel de premise, nu mai are rost, in fond, sa ne laudam nici cu pasoptistii (ca doar revolutiile de la 1848 ne-au venit de peste hotare), nici cu razboiul de independenta (victorios in contextul conflictului ruso-turc), nici cu Unirea Principatelor (dorita mai mult de francezi decat de moldoveni...), nici cu Regulamentele Organice (decise sub ocupatie ruseasca) s.a.m.d. S-ar zice ca suntem miza nesemnificativa (sau trecatoare) a unor "socoteli" externe, desfasurate peste capul nostru. E asta gandire patriotica? E postura victimei eterne postura unei natii viguroase? De ce ne place sa ne lamentam, ca unii ce sunt tot timpul luati de fraieri, destructurati de ample hoarde de tradatori? E evident, pe de alta parte, ca, mai ales in era globalizarii, dar, de fapt, in toate perioadele istoriei, lucrurile nu se petrec in izolare de restul lumii. Nici o tara nu e o insula opaca, ferita de consecintele a ceea ce se intampla de jur imprejur. Sa pretinzi asta si, mai rau, sa vrei asta nu e decat prostie tantosa. Chiar daca, in momente de panica stramoseasca, ea se poate impauna si cu semnaturile unor academicieni... Dar despre asta, cu alta. ocazie.
O "antropologie a prostiei" nu se poate opri aici. E un proiect de-o viata (care nu exclude, in fond, si evaluari cinstite asupra prostiei proprii). Mi-as dori, totusi, sa nu mai am atata "material" in imediata vecinatate a politicii autohtone."