O carte care a schimbat literatura pentru copii propunand un personaj excentric, cu o inima mare si un umor fabulos.
Cu parul rosu ca morcovul, strans in doua cozi tepene, pistruiata si cu gura pana la urechi, cu ciorapi desperecheati si cu pantofi in care ar putea incapea inca o pereche de picioare, Pippi sosetica e o aparitie remarcabila. Nu trece niciodata neobservata: pana si hotii se lasa de meserie dupa ce o intalnesc.
Odata cu instalarea ei in Vila Villekulla, cu o maimutica pe umar si un cal pe veranda, viata celor din jur se schimba radical. Noii ei prieteni, Annika si Tommy, incep sa priveasca lumea prin lentila imaginatiei lui Pippi si nicio zi nu mai seamana cu alta.
Fragment:
„Pippi incepe scoala
Tommy si Annika mergeau la scoala, fireste. In fiecare dirpineata, la ora opt, se luau frumos de mana si porneau spre scoala, cu manualele la subrat.
La ora aceea, Pippi obisnuia sa-si tesale calul sau imbrace pe Musiu Nilsson in costumasul lui. Sau isi facea gimnastica de dimineata, adica se dadea de patruzeci si trei de ori peste cap, aterizand de fiecare data in picioare. Apoi se aseza pe masa din bucatarie, bea in tihna o cana mare de cafea si manca un sandvici cu branza.
Tommy si Annika se uitau intotdeauna cu jind spre Vila Villekulla cand plecau spre scoala. Ar fi dat orice sa poata merge sa se joace cu Pippi, in loc sa stea cu orele in banca. Daca ar fi mers si Pippi cu ei, poate ca lucrurile ar fi stat altfel.
- Iti dai seama ce ne-am mai distra in drum spre casa? zise Tommy.
- Da, si-n drum spre scoala, spuse si Annika.
Cu cat se gandeau mai mult, cu atat mai rau le parea ca Pippi nu mergea la scoala, asa ca, in cele din urma, se hotarara sa incerce sa o convinga.
- Nici nu-ti inchipui ce invatatoare draguta avem! ii spuse Tommy siret lui Pippi, dupa-amiaza cand venisera la Vila Villekulla, dupa ce-si facusera temeinic lectiile, bineinteles.
- Dac-ai sti ce distractiv e la scoala! ii tinu Annika isonul. As muri daca nu m-ar mai lasa sa ma duc!
Asezata pe un scaunel, Pippi se spala pe picioare intr-un lighean. Nu zise nimic, ci continua sa se balaceasca, improscand cu apa in toate partile.
- Si nici nu trebuie sa stam prea mult acolo, continua Tommy. Doar pana la doua.
- Da, si ne dau si vacante. De Craciun, de Paste si de vara.”
