Trasand noi idei in imunologie si biologia evolutiva, Dylan Evans propune o noua teorie despre cum functioneaza placebo si pune cateva intrebari asupra conceptelor noastre despre sanatate si boala.

 

    Cum ramane cu tulburarile mentale? Poate placebo vindeca bolile mentale la fel ca si bolile corpului? Din pacate, probele accesibile sunt inca odata destul de putine. In pofida afirmatiilor repetate in mod frecvent in literatura medicala despre „documentarea bine facuta” asupra efectului placebo ce apare in cazul anxietatii si depresiei, nu sunt studii controlate in mod adecvat care sa arate ca oamenii cu aceste afectiuni se simt mai bine cand primesc placebo decat atunci cand sunt privati de acesta. In absenta unor astfel de studii, putem inca cerceta probe relevante prin analizarea altor date si compararea unui set de incercari cu altele, dar ar trebui sa ne intiparim in minte ca setul de concluzii pe care le tragem pe aceasta baza trebuie tratate cu un grad de precautie. Pana cand cineva nu face un studiu adecvat care sa implice si un grup fara-tratament, ar fi gresit sa afirmam ca reactia placebo a fost clar demonstrata pentru anxietate si depresie.

    Desi, sunt cateva experimente controlate care compara placebo cu cele fara tratament la pacientii care aveau de tulburari variate de anxietate, acestea sufera de slabiciuni metodologice si nu furnizeaza probe foarte bune. Existau, totusi, diferite feluri de dovezi care — desi nu erau concludente — furnizau baza pentru a suspectarea faptul ca placebo poate reduce anxietatea. Un studiu, de exemplu, a urmarit efectul tabletei colorate folosit in tratamentul anxietatii. In 1970, un grup de cercetatori de la Universitatea din Newcastle au folosit patruzeci si opt de pacienti care fusesera diagnosticati cu forme de anxietate si i-au impartit in trei grupuri. Toti pacientii au primit un tratament cu oxazepam, care este inrudit cu diazepamul (Valium), dar pastilele date fiecarui grup au fost colorate diferit — rosu, galben si verde. Culorile au fost inversate dupa o saptamana si apoi au fost inca o data inversate dupa inca o saptamana, astfel incat fiecare grup a incercat toate culorile. Nivelul de anxietate a fost monitorizat, atat subiectiv (sub forma declaratiei personale) si obiectiv (de catre doctori — care nu stiau ce culoare avea pastila luata de pacient la un moment dat)."