Potentialul erotic al sotiei mele

De (autor): David Foenkinos

4.5
(2 reviews)
Potentialul erotic al sotiei mele - David Foenkinos
Rasfoieste

Recenzie blog.libris.ro


Cu toții avem micile amănunte biografice secrete, micile ciudățenii care se pot ascunde în spatele interfeței de normalitate pe care o afișăm, atunci când navigăm printre convenții și prejudecăți sociale. Chiar și în contextul social al corectitudinii politice, al revanșei minorităților, chiar și cu valurile de încercări de a destigmatiza, a tolera și a îmbrățișa diferența și diversitatea, oamenii nu vor renunța să își afirme anumite preferințe sau dimensiuni identitare de teamă că vor fi judecați, că vor părea pur și simplu înspăimântător de ciudați semenilor. David Foenkinos reușește să construiască un roman cu asemenea ciudățenii, pe care le pune în lumina unui reflector indulgent și comic într-unul dintre cele mai simpatice și originale romane traduse și publicate la Editura Humanitas, în regretata colecție Cartea de pe Noptieră, republicat la aceeași editură în colecția Raftul Denisei.

Protagonistul poveștii este Hector, un tânăr care nu ar ieși cu nimic în evidență, cel puțin la prima vedere. Un tânăr funcționar, relativ sociabil (dar totuși, fără o relație stabilă și cu un oarecare complex în fața sexului opus), cu părinți iubitori, Hector are însă o pasiune ascunsă, la limita patologicului: este un colecționar atroce și aparent incurabil. De la bilete de metrou, dopuri, proverbe croate, la butoni de manșetă sau termometre, Hector pare să își fi petrecut întreaga viață preocupat de completarea seriilor, cu inima bătând în ritmul descoperirilor, mereu convins că noua colecție pe care o asuma urma să fie (iluzoriu) și ultima. Acest Don Juan al obiectelor, care descoperă mereu în sursele de satisfacție inițială izvoarele unei noi insatisfacții ajunge să piardă un concurs al colecționarilor, să-și reevalueze critic pornirea irepresibilă de a colecționa (inclusiv în cadrul unor terapii de grup), să treacă printr-o tentativă de suicid și să caute, urmând pilda noului său prieten Marcel (a cărui soție nimfomană îl intimidează pe Hector, prin asalturile ei imprevizibile petrecute la bucătărie), să își găsească o parteneră care l-ar putea ajuta să își depășească preocupările.

Hector are noroc, atunci când o întâlnește pe Brigitte, o tânără socioloagă care studiază (ce ironic) singurătatea în mediul urban și de care ajunge să se îndrăgostească. Aparent, lucrurile par să se fi rezolvat natural pentru Hector: cuplul de îndrăgostiți se completează bine, atât pe plan personal cât și pe plan profesional (dezvoltă chiar o afacere de succes, de călătorii imaginare pentru cei care au nevoie de alibiuri). Iubirea pare să fi fost un remediu facil și miraculos pentru Hector. Poți colecționa femei, dar nu poți colecționa femeia pe care o iubești, pasiunea pe care Hector o resimte pentru consoarta sa pare să fie de neduplicat (fiecare gest, fiecare zâmbet, așa cum remarcă naratorul, sunt unice). Un moment cu totul întâmplător reactivează sursa de tensiuni pentru protagonist, momentul în care soția sa ajunge să desfășoare o activitate cât se poate de domestică: spălatul geamurilor. În acel moment, aparent lipsit de erotism, Hector se trezește într-o stare frenetică, similară cu cea a colecționarului, identificând în tot acel ansamblu de mișcări naturale și dezinvolte sursa unor satisfacții pe care obișnuințele sexuale nu le pot compensa. Personajul principal alunecă, din nou, pe spirala dependenței, mult prea rușinat în a-și împărtăși pasiunea consoartei (o pasiune care e mai mult decât o fantezie, după cum singur recunoaște) și caută orice prilej de a o surprinde în desfășurarea acestei acțiuni de igienizare. Doar că acesta este doar un moment inițial al unor complicații care se vor ține lanț, până când secretul lui Hector va ieși la iveală. Marcel, colecționarul de păr aparent vindecat și soția lui nimfomană, Ernest, fratele lui Hector, cu 20 de ani mai în vârstă, un cuceritor iremediabil, ba chiar și părinții lui Hector (care l-au adus pe lume pe protagonist aparent pentru a umple golul lăsat de plecarea fiului mai mare) vor ajunge să graviteze în jurul potențialului erotic al lui Brigitte, evocat în acel gest seducător al spălării geamurilor. Care va fi deznodământul acestei serii de încurcături amuzante și ciudate vă rămâne să descoperiți.

Romanul lui David Foenkinos, chiar dacă nu se ia deloc în serios și proiectează un gen de umor ușor absurd, te pune pe gânduri în ceea ce privește micile secrete pe care căutăm să le camuflăm, să le ascundem, să le compensăm sub aparențele respectabile. Morala ar fi una optimistă, deși nu neapărat universalizabilă: oricât ne-am strădui să ne cosmetizăm și să ne deghizăm așa zisele mici ciudățenii, de teama că vom fi judecați, cel mai adesea temerile noastre sunt mult disproporționate în raport cu realitatea iar împărtășirea și acceptarea din partea celorlalți reprezintă primul pas de recâștigare a unui confort interior.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro
Citeste mai mult

Potentialul erotic al sotiei mele

De (autor): David Foenkinos

4.5
(2 reviews)
Romanul Potentialul erotic al sotiei mele a fost distins cu Premiul Roger Nimier in anul 2004 si a fost tradus in douazeci de limbi.

Pentru lumea de azi, avida de obiecte, de cat mai multe obiecte, pasiunea de colectionar a eroului lui Foenkinos este simptomatica. Trebuie sa acumulam pentru a avea cat de cat senzatia ca. traim. Iar patima are atata forta, incat sfarseste prin a transforma tot ce atinge, lucruri si oameni deopotriva. Autorul diseca aceasta obsesie devoratoare cu umorul sau fantasmagoric, punandu-ne in fata oglinda unei farse care ne deformeaza grotesc chipurile, redandu-ne totodata adevarul mai adanc, ascuns in cotidianul nostru searbad.

Potentialul erotic al sotiei mele este al treilea "delict" comis de acest romancier supradotat, autor de texte bizare si burlesti. Un text tot atat de singular pe cat ii este si titlul. Un roman abil, inteligent si amuzant. Pe scurt, potentialul comic al lui Foenkinos nu e o vorba-n vant; o carte plina de energie, cu o umbra de suprarealism si o certa profunzime. - Le Figaro

David Foenkinos este un estet al rasului. - L'Express

Potentialul erotic al sotiei mele este o farsa bine condusa, slujita, de un stil remarcabil. Foenkinos este el insusi un colectionar de vorbe de duh si reflectii catusi de putin comune. - Telerama

Cartea este mai intai de toate un imn inaltat femeii, cam straniu, ce-i drept. Brigitte e unica, iar pasiunea pentru un «obiect unic» ii permite lui Hector sa iasa, pentru prima oara, din spirala colectionarului. Dar ideea ca suntem intotdeauna un colectionar al celuilalt e o ipoteza cu-adevarat amuzanta. - David Foenkinos, interviu cu Frederic Grolleau
Fragment din romanul "Potentialul erotic al sotiei mele" de David Foenkinos

"Hector fusese intotdeauna un fiu bun (am vazut doar, iar unii au si apreciat-o, discretia evidenta cu care se sinucisese; era ceva elegant in maniera lui de a da de inteles ca se afla in Statele Unite). Era un fiu bun, preocupat sa-si vada parintii fericiti, sa-i legene in iluzia realizarii lui. In fata usii lor, Hector isi pregatea cu grija. zambetul. Avea cearcane in jurul ochilor. Cand deschise usa, mama nu-l vazu pe fiul ei asa cum era, ci asa cum il vazuse intotdeauna. Daca relatiile noastre de familie sunt filme vazute din randul intai (de unde nu vedem nimic), parintii lui Hector intrau de-a dreptul in ecran. Pornind de aici, am putea stabili o paralela intre nevoia de a colectiona si vointa de a te face remarcat in chip grosolan ca jinta schimbatoare (mai simplu spus, vie).
Pastram aceasta ipoteza pentru mai tarziu.
In general, vom pastra toate ipotezele pentru mai tarziu.
Atitudinea asta de a nu distruge mitul fiului realizat presupunea greutati si o redutabila stapanire de sine. Sunt lucruri mai lesne de imaginat decat de implinit. Sa dai impresia ca esti fericit e intr-un fel mai greu decat sa fii cu-adevarat. Linistea parintilor era direct proportionala cu zambetul sau; erau mandri sa aiba un fiu fericit si dragut. Erau multumiti de el ca de un aparat electrocasnic care dispretuieste termenul de garantie dandu-si aere de functionare vesnica. In ochii parintilor sai, Hector era o marfa germana. Astazi insa, ii este mai greu ca oricand, marturisirea sinuciderii ii sta pe buzele aproape vinete, i-ar placea, o data, sa nu mai joace teatru, sa fie un fiu in fata parintilor lui, sa planga cu lacrimi mari, capabile care intr-un torent toata durerea."
Citeste mai mult

-65%

9.50Lei

27.00 Lei

Sau 950 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

In stoc

Descrierea produsului

Romanul Potentialul erotic al sotiei mele a fost distins cu Premiul Roger Nimier in anul 2004 si a fost tradus in douazeci de limbi.

Pentru lumea de azi, avida de obiecte, de cat mai multe obiecte, pasiunea de colectionar a eroului lui Foenkinos este simptomatica. Trebuie sa acumulam pentru a avea cat de cat senzatia ca. traim. Iar patima are atata forta, incat sfarseste prin a transforma tot ce atinge, lucruri si oameni deopotriva. Autorul diseca aceasta obsesie devoratoare cu umorul sau fantasmagoric, punandu-ne in fata oglinda unei farse care ne deformeaza grotesc chipurile, redandu-ne totodata adevarul mai adanc, ascuns in cotidianul nostru searbad.

Potentialul erotic al sotiei mele este al treilea "delict" comis de acest romancier supradotat, autor de texte bizare si burlesti. Un text tot atat de singular pe cat ii este si titlul. Un roman abil, inteligent si amuzant. Pe scurt, potentialul comic al lui Foenkinos nu e o vorba-n vant; o carte plina de energie, cu o umbra de suprarealism si o certa profunzime. - Le Figaro

David Foenkinos este un estet al rasului. - L'Express

Potentialul erotic al sotiei mele este o farsa bine condusa, slujita, de un stil remarcabil. Foenkinos este el insusi un colectionar de vorbe de duh si reflectii catusi de putin comune. - Telerama

Cartea este mai intai de toate un imn inaltat femeii, cam straniu, ce-i drept. Brigitte e unica, iar pasiunea pentru un «obiect unic» ii permite lui Hector sa iasa, pentru prima oara, din spirala colectionarului. Dar ideea ca suntem intotdeauna un colectionar al celuilalt e o ipoteza cu-adevarat amuzanta. - David Foenkinos, interviu cu Frederic Grolleau
Fragment din romanul "Potentialul erotic al sotiei mele" de David Foenkinos

"Hector fusese intotdeauna un fiu bun (am vazut doar, iar unii au si apreciat-o, discretia evidenta cu care se sinucisese; era ceva elegant in maniera lui de a da de inteles ca se afla in Statele Unite). Era un fiu bun, preocupat sa-si vada parintii fericiti, sa-i legene in iluzia realizarii lui. In fata usii lor, Hector isi pregatea cu grija. zambetul. Avea cearcane in jurul ochilor. Cand deschise usa, mama nu-l vazu pe fiul ei asa cum era, ci asa cum il vazuse intotdeauna. Daca relatiile noastre de familie sunt filme vazute din randul intai (de unde nu vedem nimic), parintii lui Hector intrau de-a dreptul in ecran. Pornind de aici, am putea stabili o paralela intre nevoia de a colectiona si vointa de a te face remarcat in chip grosolan ca jinta schimbatoare (mai simplu spus, vie).
Pastram aceasta ipoteza pentru mai tarziu.
In general, vom pastra toate ipotezele pentru mai tarziu.
Atitudinea asta de a nu distruge mitul fiului realizat presupunea greutati si o redutabila stapanire de sine. Sunt lucruri mai lesne de imaginat decat de implinit. Sa dai impresia ca esti fericit e intr-un fel mai greu decat sa fii cu-adevarat. Linistea parintilor era direct proportionala cu zambetul sau; erau mandri sa aiba un fiu fericit si dragut. Erau multumiti de el ca de un aparat electrocasnic care dispretuieste termenul de garantie dandu-si aere de functionare vesnica. In ochii parintilor sai, Hector era o marfa germana. Astazi insa, ii este mai greu ca oricand, marturisirea sinuciderii ii sta pe buzele aproape vinete, i-ar placea, o data, sa nu mai joace teatru, sa fie un fiu in fata parintilor lui, sa planga cu lacrimi mari, capabile care intr-un torent toata durerea."
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De acelasi autor

De pe acelasi raft

Rating general al produsului

5 stele
1
4 stele
1
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

severgulea 12/03/2020 18:51
Un roman scris cu tandrete si ironie despre micile ciudatenii pe care cautam sa le ascundem, chiar si in epoca toleranta si deschisa fata de diversitate pe care o traversam.
Hector, protagonistul povestii lui Foenkinos este un colectionar insatiabil, un adevarat Don Juan al obiectelor. Sansa lui aparenta de vindecare este momentul in care o intalneste pe Brigitte si se indragosteste de ea. Iubirea pare sa fie un leac miraculos pentru sindromul de tezaurizare al lui Hector pentru ca protagonistul, chiar daca ar putea colectiona femei, nu poate colectiona femeia pe care o iubeste (unicitatea partenerei sale o face de neduplicat). Cu toate acestea, un moment banal si cotidian reactiveaza impulsurile de colectionar ale lui Hector care va deveni ahtiat, antrenand un soi de fetis neconstientizat pana in acel moment, sa colectioneze momentele in care sotia sa spala geamurile camerei. De aici se deschide o adevarata pleiada de situatii deopotriva absurde si amuzante, in care Hector va cauta pe de o parte sa-si tainuiasca afinitatile ciudate si rusinoase si, pe de alta parte, sa le urmareasca si sa le creeze conditiile de actualizare cu fiecare ocazie (in cate feluri ai putea sa-ti provoci sotia sa spele geamurile, fara ca ea sa-si dea seama ca asta iti doresti de fapt?).
Fara sa se ia foarte in serios, romanul lui David Foenkinos ne aminteste despre importanta asumarii vulnerabilitatilor noastre, despre necesitatea impartasirii lor, atata timp cat doar prina aceasta cale a confruntarii si a comunicarii putem sa neutralizam anxietatea judecatii negative si sa facem pasi spre recastigarea confortului interior.
  • Like review icon 0
  • Add comments
George Hari Popescu 11/03/2020 11:00
A fost o carte pe placul meu, care mi-a adus aminte de stilul lui David Lodge și care s-a apropiat în unele aspecte în subiect de “Proiectul Rosie”. Un stil de scriitură alert și umoristic, cu o mulțime de ironii.
Încă de la început, vei empatiza cu Hector, un bărbat bolnav de colecționită: pur și simplu el nu se poate abține să nu colecționeze mereu ceva, fie că e vorba de insigne, etichete de sticle sau dopuri de șampanie. La un moment dat, își dă seama că această meteahnă a lui e menită să-i mascheze lipsa de realizări din viață. Așa că-și ia inima în dinți și decide să se vindece.
  • Like review icon 0
  • Add comments

Noi suntem despre carti, si la fel este si Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te si primesti un cupon de 10% pe care să-l folosesti la urmatoarea ta comanda! In plus, vei afla rapid care sunt promotiile zilei, noutatile si recomandarile noastre.

Ma abonez image one
Ma abonez image one