Povesti de dragoste. A fost odata o fata care a furat inima sotului surorii ei, iar el s-a spanzurat

In povestirile ei ciudate, cu intorsaturi dintre cele mai neasteptate, Ludmila Petrusevskaia isi duce personajele prin apartamente sordide ale epocii comuniste, le pune sa traiasca amoruri fugare, de weekend clandestin, le impinge la suste prin birouri cooperatiste, la ocheade scolaresti, la tandreti patimase si nebunii terifiante. Sirete, dulci, cu picioarele pe pamint sau sublime prin nebunia lor, aceste Povesti de dragoste din care parca lipseste ceva amesteca umorul negru cu macabrul spectaculos, marcat, atunci cind totul pare pierdut, de surprinzatoare momente de gratie.

 

Doze de fantastic, de macabru, de real indobitocit de opresiunea sovietica, un amestec suprarealist in care mai multi Robinson Crusoe ai lumii noi se haituiesc obsesiv pina la uitarea de sine, povestiri pline de farmec, povestiri savuroase. - The New Yorker

 

O carte intunecata precum o pagina de Beckett, la fel de caustica precum florile de hamamelis, poetica precum cele mai intime si mai fugare momente dupa care ati suspinat vreodata. - Elle

 

Istoriile pline de incordare ale acestei carti amintesc de ciudateniile lui Poe si de acuitatea psihologica (si ironia vicleana) a lui Cehov. Si cind autoarea lor uita de buna-cuviinta si-si da in petic cu toate grozaviile, nici macar Stephen King nu ii sta in fata. - More

Pulheria, in felul acesta, s-a indepartat de malul vietii si a dat din vasle pentru a nu mai reveni vreodata la viata de dinainte. Totul s-a intamplat asa de neasteptat si totul s-a schimbat asa de tare, ca deja a doua zi Pulheria nu mai stia nici de sine, nici, mi-e si frica sa spun, nici de familia ei, parca se cufundase intr-un somn, iar unii considerau ca se scrantise putin, de exemplu, chiar acea Olia.

Asadar, cand a ajuns acolo, Pulheria s-a pierdut imediat, si-a bagat trupul grasut, pamantesc, intr-un coltisor si a intepenit acolo, studiind cu ochii obositi, inecati in grasime, forfoteala si pregatirile Olei, nu atat de semnificativ indurerata, precum intotdeauna la serviciu, ci simpla si casnica, cu un sortulet vechi, de dantela. Olia era foarte draguta, era ajutata de niste femei, prietene, cu coafuri, iar camera mare (de fapt, cate camere erau, Pulheria nu vazuse) fumau in fata televizorului barbatii - pentru Pulheria aceasta inalta societate, aceasta lume eleganta de oameni cu timp liber nu exista si Pulheriei nici nu-i trecu prin minte sa-si ofere ajutorul, ea pur si simplu statea si se odihnea in treaba ei.

Pulheria intelegea intotdeauna foarte bine si cu oarecare inabilitate adevaratele impulsuri ale oamenilor, si pricepuse si in cazul de fata ca Olia vrea in mod irefutabil s-o striveasca pe ea, pe Pulheria, cu maretia ei si apoi, asa strivita, sa faca impreuna cu ea front comun, trei oameni din departament, sa treaca la atac impotriva sefei, s-o dea jos si mai apoi sa vina ea in locul aceleia."