„Sub castanii din via parasita, mai multi copilasi, in camasi albe, ma inconjurasera. Stam pe pamantul cald, cu mainile sub cap, privind adancul cerului albastru, si povesteam. O fetita imi sorbea cuvintele, dand intr-o parte si alta, pletele negre ce-i acopereau ochii ei mari si verzi…“
     Asa ni se prezinta, in propriile-i cuvinte, Barbu Stefanescu Delavrancea, dezvaluindu-si atat vocatia de povestitor, cat si dragostea pentru copii si lumea lor. Va invitam sa descoperiti in acest volum o parte din povestile, schitele si basmele despre care Mihail Sadoveanu spunea ca sunt „bucati de antologie – flori fara de moarte“ izvorate din pana unui „stilist de o delicatete rara“.
    Barbu Stefanescu Delavrancea (11 aprilie 1858 – 29 aprilie 1918) – scriitor, orator si avocat roman, membru al Academiei Romane si primar al orasului Bucuresti, ne-a lasat o opera literara colosala – nu atat sub raport cantitativ, cat prin frumusetea si stilul ei.