„Dorinta de a ma povesti este enorma, monstruoasa as zice. Exista riscul de a nu ma mai putea opri. Abisuri de neimpliniri, de erori, de dezastre consemnate sau ramase secrete duc spre necuprins o laica spovedanie avand ca obiect strict limita: marturia la bara a unui roman posesor al unui anumit merit. Acela de a fi trait de-a lungul a trei distincte oranduieli – cea nationala a Romaniei interbelice, cea comunista, intinsa pe patru decenii, si cea postrevolutionara, a carei tranzitie nu se mai termina, plus avantajul de a fi avut anume suficient timp in fiecare din ele ca sa le cunoasca in toata masinaria lor. La care se adauga un razboi mondial, doua cutremure devastatoare, o rebeliune si mai bine de sapte decenii petrecute in Bucuresti, in casa de pe strada doctor Turnescu nr. 5.“ (Barbu CIOCULESCU)

„Inca de la inceputul imprietenirii noastre, Barbu mi-a inspirat increderea ca alaturi de el eram ferita de primejdiile acelor timpuri de restriste, caci atat firea sa, de o limpezime solara, cat si subiectele incantatoarelor lui evocari pareau a ridica un scut de aparare in jurul nostru, protejandu-ne de raul din afara, fie chiar si numai pentru cele cateva ceasuri petrecute impreuna.“ (Monica PILLAT)