Taranii lui Rebreanu au adancime, nu sunt doar ebose; au constiinta unei nedreptati care li se face, suporta violenta, dispretul, au rabdare. Revolta lor se obiectveaza la inceput doar prin simple vorbe taioase, apasate, spuse insa in barba.
Romancierul are viziunea exacta a miscarilor tectonice, a regulilor dupa care se coaguleaza constiinta colectiva. Ezitarile, dubitatiile, renuntarile si revenirile, uimirea sunt pasii facuti cu concentrare de tarani pentru a evada din resemnare, mai intai, si pentru a se decide sa se ridice impotriva stapanilor, in cele din urma.