Sange nevinovat a fost varsat pe treptele Salii de Consiliu, in fortareata sacra a vanatorilor de umbre. Conclavul se afla in pragul razboiului civil. O parte din familia Blackthorn fuge la Los Angeles, incercand sa descopere sursa bolii care distruge rasa magicienilor. Intre timp, Julian si Emma fac eforturi disperate sa ignore dragostea lor interzisa si sa indeplineasca o misiune periculoasa pe Taramul Elfilor, pentru a lua Cartea Neagra a Mortii. Ceea ce ei descopera la Curtile elfilor este un secret care poate sa destrame intreaga Lume a Umbrelor si sa deschida un drum intunecat spre un viitor pe care nu si l-ar fi putut vreodata imagina. Prinsi intr-o cursa contracronometru, Emma si Julian trebuie sa salveze lumea vanatorilor de umbre inainte ca puterea letala a blestemului parabatai-lor sa ii distruga pe ei si pe toti cei pe care ii iubesc.

Din seria Uneltiri intunecate fac parte:
• Volumul 1: Doamna de la Miezul Noptii
• Volumul 2: Stapanul umbrelor
• Volumul 3: Regina Aerului si a Intunericului

Fragment din romanul "Uneltiri intunecate. Volumul 3: Regina Aerului si a Intunericului" de Cassandra Clare:

"Emma calarea in spatele lui Nene pe calul ei cenusiu, iar Julian era in spatele lui Fergus, asa ca nu aveau cum sa vorbeasca. Emma era chinuita de frustrare in timp ce inaintau pe sub copacii verzi si razele aurii de soare care treceau prin frunzisul lor deveneau ca de bronz pe masura ce ziua se apropia de sfarsit.

Voia sa vorbeasca cu Julian, voia sa stabileasca cu el ce vor face cand vor ajunge la Curtea Elfilor Luminii. Ce ii vor spune Reginei? Cum vor iesi de acolo de data asta? Ce voiau ei de la ea?
Pe de alta parte, era prea furioasa ca sa vorbeasca cu el - cum de indraznise sa ii ascunda ceva atat de important din planul lor? Cum indraznise s-o lase sa mearga orbeste pe Taramul Elfilor, facand-o sa creada ca au o misiune, cand, de fapt, aveau o alta misiune? Iar o parte nai mica si mai rece din ea ii spunea: Singurul motiv pentru care nu ti-a spus este pentru ca era convins ca nu vei fi de acord cu planul lui. Oricare ar fi fost planul acesta, Emmei nu ii placea.
Si, undeva, mai in adancul ei, acolo unde abia daca gasea cuvinte prin care sa exprime ce simtea, stia ca, daca n-ar fi fost vraja aceea, Julian nu ar fi facut niciodata asta, pentru ca ea nu fusese niciodata unul dintre oamenii pe care Julian ii mintea si ii manipula. Ea era un membru al familiei, facea parte din cercul celor pe care el ii proteja, si din acest motiv ea ii iertase intotdeauna minciunile si urzelile, pentru ca nu fusesera indreptate impotriva ei, ci impotriva dusmanilor familiei. Acel Julian care era nevoit sa minta si sa manipuleze era un personaj creat de un copil infricosat, pentru a-i proteja pe cei dragi. Dar daca vraja aceea facuse ca personajul sa devina real? Daca asa era Julian acum?
Lasasera padurea in urma si ajunsesera pe niste campii verzi, unde nu se vedea vreun semn ca ar fi locuite. Doar kilometri intregi de ierburi verzi care se unduiau in adierea vantului, presarate cu flori albastre si violet, si, in departare, silueta usor movulie a muntilor. In fata lor a aparut brusc un munte, ca un talaz verde, si Emma a aruncat o privire spre Julian cand coasta muntelui s-a ridicat ca o hersa, dand la iveala o intrare imensa de marmura.
Pe Taramul Elfilor, lucrurile aratau rareori la fel cand le vedeai a doua oara, Emma stia asta; ultima oara cand au intrat in Curtea Elfilor Luminii printr-un munte se trezisera intr-un coridor ingust. Acum patrundeau calare pe o poarta eleganta din bronz, pe care erau gravate imagini cu cai cabrati."