Nu e important ce si cum se filmeaza, ci cum se monteaza, aici e marele talent al regizorului. rezervatia e un documentar poetic despre viata noastra deloc simpla, despre mecanismele si psihozele secolului, despre ceea ce se merita pastrat din ea. Un aparent sinopsis al volumului e chiar textul de inceput, o harta care face uneori posibila orientarea in aceasta sofisticata rezervatie; locuri interzise si locuri deschise publicului. Citeste – si te cutremura. (V. Leac)

Despre ce vorbim cand vorbim despre oboseala. In momentele sale neputincioase, omul contemporan se conecteaza la filmul din laptop, la muzica din casti, in fine, la orice aparat la indemana, care – aparent, desigur – ii continua vorbirea si face apropierea de celalalt imposibila. Discursul poetic din rezervatia incetineste timpul, inregistreaza atat miscarile stranii si, mai ales, fragile ale orasului, cat si suprapunerea placilor interioare ale fiintei, care, atata vreme cat vorbeste, cat nu face nicio pauza pentru a tresari, caci a tresari inseamna a ceda, isi asigura supravietuirea. (Diana Geacar)

Ce se intampla daca cineva are rabdare cu sine? Incepe sa dea o marturie tot mai precisa despre ce se intampla de jur imprejur si inauntru si deasupra si dedesubt. Precizia limbajului se infileteaza usor si fara scapare in mecanismele de receptie ale strainilor si creeaza falsa senzatie de familiaritate. Falsa senzatie de familiaritate ne inlesneste noua, strainilor, accesul la centrul de comanda si control al poetului. si de acolo, in sfarsit, putem privi lumea cu alti ochi. si dintr-odata totul pare mult mai interesant. Palpitant, emotionant si ne place. (HitGirl)