Fragment din romanul "Scoala noptii", de Deborah Harkness

"Poate ca initiatii din Scoala Noptii se contraziceau pe teme filozofice, dar asupra unui subiect erau cu totii de acord: trebuia gasita neaparat o vrajitoare. Matthew ii trimise pe George si pe Kit sa se intereseze la Oxford, dar si sa intrebe de misteriosul nostru manuscris alchimic.
Joi seara, dupa cina, ne-am ocupat locurile in jurul caminului din sala mare. Henry si Tom citeau si se certau pe teme de astronomie si matematica. Walter si Kit jucau zaruri la o masa lunga, facand schimb de idei pe marginea celor mai recente proiecte literare ale lor. Eu citeam cu voce tare dintr-un exemplar al poemului Regina zanelor , care-i apartinea lui Walter, doar pentru a-mi exersa accentul, si nu-mi placea mai mult decat majoritatea romanelor elisabetane.
- Inceputul e prea abrupt, Kit. O sa-ti sperii intr-atat spectatorii, incat o sa plece din teatru inainte sa inceapa a doua scena, protesta Walter. Are nevoie de mai multa aventura.
Disecau Doctorul Faust de cateva ore. Gratie Vaduvei Beaton, piesa avea acum un alt inceput.
- Nu tu esti Faustul meu, Walt, in ciuda tuturor pretentiilor tale intelectuale, spuse Kit taios. Uite ce-a facut interventia ta din povestea lui Edmund! Regina zanelor era un basm cat se poate de placut despre regele Arthur. Acum e un amestec dezastruos intre Malory si Virgiliu, se intinde la nesfarsit, iar Gloriana... te rog! Regina e aproape la fel de batrana ca vaduva Beaton si tot atat de capricioasa. M-ar mira ca Edmund sa-l termine vreodata, cand tu ii spui la tot pasul ce sa faca. Daca vrei sa fii imortalizat pe scena, vorbeste cu Will. El e mereu in pana de idei.
- Iti convine, Matthew? interveni George.
Tocmai ne punea la curent cu rezultatele cautarii manuscrisului ce avea sa devina intr-o zi Ashmole 782.
- Imi pare rau, George. Ai spus ceva?
In privirea cenusie si neatenta a lui Matthew se zari un licar de vinovatie. Stiam cum e sa te gandesti la mai multe lucruri in acelasi timp. Genul asta de activitate mentala ma ajutase sa trec prin multe sedinte de la facultate. Probabil ca mintea lui era impartita intre conversatiile din camera, recapitularea a ceea ce mersese prost cu vaduva Beaton si continutul sacilor cu scrisori care continuau sa soseasca.
- Nici unul dintre vanzatorii de carti nu a auzit despre vreo lucrare alchimica rara care sa circule prin oras. L-am intrebat pe un prieten de la Christ Church si nici el nu stie nimic. Sa mai intreb?
Matthew dadu sa raspunda, dar in holul din fata se auzi un trosnet si usa grea de la intrare se deschise brusc. Intr-o clipa, sotul meu fu in picioare. Walter si Henry sarira in sus si isi insfacara precipitati pumnalele pe care incepusera sa le poarte cu ei dimineata, la pranz si seara. "