In urma cu 50 de ani, C. D. Zeletin il surprindea pe Tudor Vianu „prin intinderea intereselor literare si prin netagaduita siguranta in stapanirea versului clasicˮ. Nu peste multa vreme, impresia marelui estetician era validata de Perpessicius, care vedea in C. D. Zeletin „un poet de categorica originalitate, familiar, in egala masura al reflectiei si al metaforei si un poet original de mari perspective. Intr-adevar, volumele de poezii ale lui C. D. Zeletin, prezente in acest volum de Scrieri, Calatorie spre transparenta si Andaluzia, confirma viziunea lui Perpessicius printr-o puternica inspiratie, prin maiestrie artistica si prin rigoare. 

Cand Tudor Vianu il numea poeta doctus, avea in vedere si o serie de insusiri de ganditor, care se stravede lesne din volumele de proza aforistica ale lui C. D. Zeletin. La acestea se poate adauga si interesul filosofic si istoriografic imens, care se stravede in eseurile si in contributiile istoriografice remarcabile din cartea de eseuri Respiro in amonte, care incheie volumul I al Scrierilor.