Si muntii au ecou
Recenzie blog.libris.ro
Povestea debutează într-o atmosferă pe deplin arabă: cu o parabolă în care un bărbat sărac este despărțit de unul din băieții săi, predat ca ofrandă unui div (un fel de monstru). După această despărțire tragică pe care tatăl nu o poate accepta, părintele pleacă să se confrunte cu divul, urmând să afle însă că fiul său trăiește, alături de alți copii într-un mic paradis. Aici se naște o dilemă morală: e mai bine ca tatăl să își ia fiul înapoi spre a-l reuni cu familia săracă sau e mai bine să îl lase să trăiască în acel mic paradis, departe de cei dragi? Hosseini oferă practic, prin această parabolă, dilema de fond a întregului eșafodaj narativ pe care îl desfășoară mai târziu. Este vorba de povestea unei familii afgane, întinsă pe mai bine de 50 de ani care urmărește destinele mai multor generații și personaje. La fel ca în parabola care deschide romanul și în narațiunea lui Hosseini are loc, încă de la început, o ruptură brutală familială: în Afganistanul anilor 50, Pari este despărțită de fratele ei Abdullah, prin inițiativa tatălui care o lasă pe fată în grija unui cuplu bogat de la Kabul (familia Wahdati). Romanul abordează apoi, într-o manieră aparent aleatoare, destinele mai multor personaje legate, prin numele de familie sau prin contribuția directă la evoluția acestei povești. Unele capitole detaliază povestea familiei Wahdati, un mariaj nefericit în care lipsa unui moștenitor o face pe Nila Wahdati să se abandoneze unei existențe ușoare, cu petreceri și divertisment mai degrabă european decât oriental. Intrarea lui Pari în familie va schimba însă raporturile dintre soți iar Nila își va părăsi alesul, împreună cu noua sa fiică, pentru a ajunge în Europa, la Paris. În paralel cititorii pătrund în povestea lui Nabi, afganul plecat de la sat pentru a reuși la oraș, fratele fostei mame vitrgee a lui Pari, cel care va înțelege nefericirea Nilei dar va căuta până se va apropia de finalul vieții să înlesnească reîntâlnirea dintre Pari și fratele ei Abdullah. Povestea lui Markos, grecul care va ajunge să locuiască la Kabul și să se intersecteze, prin alegerea reședinței cu istoria familiei lui Pari va muta atenția cititorului spre insula Tino din Grecia, pentru a reîntoarce apoi firul narativ principal spre capitala Afganistanului contemporan. În vreme ce aceste capitole refac, printr-un puzzle narativ complicat pe alocuri, povestea despărțirii și reîntregirii unei familii, o parte din capitolele cărții construite de Hosseini, în jurul unor personaje episodice vin să întărească și să evoce evoluția atmosferei și imaginii Afganistanului din anii 50 și până astăzi: povestea lui Parwana (mama vitregă a lui Abdullah și Pari), a lui Gholam și Adel (copiii care, prin întâlnirea lor, vor produce de fapt o ciocnire între două perspective profund diferite asupra Afganistanului ultimelor două decade), a lui Timur și Idris (antreprenorii care își clădesc afacerile pe ruinele unei alte lumi) întăresc portretul unui spațiu supus unei dinamici violente, a unei căutări fără de sfârșit care transformă Kabulul într-un loc pe cât de nesigur (orașul în care au loc 1000 de tragedii pe metru pătrat) pe atât de fermecător, în culisele sale inaccesibile vizitatorului obișnuit.
Labirintică și provocatoare (cititorii vor avea de reconstruit firele narative și se vor simți provocați de abundența punctelor de vedere care străbat clasele sociale, timpurile și continentele), pe de o parte un portret nostalgic dar și dureros al Afganistanului ultimei jumătăți de secol, cartea lui Khaled Hosseini vorbește însă și de puterea și rolul legăturilor familiale, de capacitatea lor de a trezi emoții, de a umaniza, chiar și atunci când nu mai pot oferi triumf și nu mai pot recupera pierderi ireversibile, într-un secol al dezbinării și al uitării. În acest sens, nu întâmplător autorul stăruie adesea asupra imaginiii munților afgani acele siluete opace de uriași care veghează asupra locuitorilor, acele veritabile metafore ale rezistenței memoriei în fața trecerii timpului.
Sever Gulea, pentru blog.libris.ro
Si muntii au ecou
"Si muntii au ecou" prezinta o poveste spusa de-a lungul mai multor generatii care graviteaza nu doar in jurul parintilor si copiilor, dar si a fratilor si surorilor, a verilor si a tuturor celor ce au grija de ceilalti. Exploreaza nenumaratele feluri in care membrii familiei iubesc, jignesc, respecta, insala, surprind si se sacrifica unii pentru ceilalti, atunci cand conteaza cel mai mult. Urmarind diversele personaje si ramificatiile vietilor acestora, alegerile si iubirile fiecaruia, de-a lungul mai multor generatii, peste tot in lume - de la Kabul la Paris, de la San Francisco pana in Insula Tinos din Grecia - povestea se extinde gradual, devenind din ce in ce mai emotionanta, mai complexa si mai puternica cu fiecare pagina parcursa.
Si muntii au ecou este un roman incitant si provocator, demonstrandu-ne modul in care autorul intelege in profunzime legaturile si actiunile care ne definesc si ne modeleaza vietile si, in final, ce inseamna sa fii om.
Fragment din carte:"N-as putea sa va spun cu exactitate cand mi-a venit aceasta idee.
Poate in dimineata de toamna cu vant, pe cand ii serveam Nilei ceaiul si ma aplecasem sa-i tai o felie de prajitura roat, iar la radioul de pe pervaz s-a anuntat ca iarna ce batea la usa in anul 1952 ar putea fi chiar mai brutala decat cea trecuta. Poate a fost mai devreme, in ziua in care am dus-o la casa cu pereti roz stralucitori, sau poate si mai devreme, cand am tinut-o de mana in masina, iar ea suspina.
Oricare ar fi fost momentul, de indata ce mi-a intrat in cap, nu am mai putut sa scap de chestia asta. Dati-mi voie sa va spun, domnule Markos, ca am actionat cu cea mai curata constiinta si avand convingerea ca propunerea mea se nascuse din bunavointa si intentii cinstite. Ceva care, desi era dureros pe termen scurt, avea sa conduca pe termen lung la binele tuturor celor implicati. Dar aveam si motive mai putin cinstite, care serveau propriului interes. Locul de frunte era ocupat de motivul ca ii dadeam Nilei ceva ce niciun alt barbat — nici sotul ei, nici stapanul acelei case mari roz — nu putea sa-i ofere.
Am vorbit cu Saboor mai intai. In apararea mea, voi spune ca, daca m-as fi gandit ca Saboor va accepta bani de la mine, i-as fi dat fericit in locul acestei propuneri. Stiam ca are nevoie de bani, pentru ca imi spusese cat se zbatuse sa gaseasca de lucru. As fi cerut de la domnul Wandati un avans pe langa salariu, pentru ca familia lui Saboor sa iasa cu bine din iarna. Dar Saboor, ca multi alti tarani, suferea de mandrie, o boala pacatoasa si incurabila. N-ar primi niciodata bani de la mine. Cand s-a casatorit cu Parwana, nu a vrut sa auda de suma mica de bani pe care voiam sa-i dau. Era barbat si avea sa-si intretina propria familie. Chiar a murit facand asta, cand inca nu implinise patruzeci de ani, prabusindu-se intr-o zi pe camp pe cand curata niste sfecla de zahar, undeva langa Baghlan. Am auzit ca a murit tinand o capatana de sfecla in mainile sangerande, pline de basici."
Descrierea produsului
"Si muntii au ecou" prezinta o poveste spusa de-a lungul mai multor generatii care graviteaza nu doar in jurul parintilor si copiilor, dar si a fratilor si surorilor, a verilor si a tuturor celor ce au grija de ceilalti. Exploreaza nenumaratele feluri in care membrii familiei iubesc, jignesc, respecta, insala, surprind si se sacrifica unii pentru ceilalti, atunci cand conteaza cel mai mult. Urmarind diversele personaje si ramificatiile vietilor acestora, alegerile si iubirile fiecaruia, de-a lungul mai multor generatii, peste tot in lume - de la Kabul la Paris, de la San Francisco pana in Insula Tinos din Grecia - povestea se extinde gradual, devenind din ce in ce mai emotionanta, mai complexa si mai puternica cu fiecare pagina parcursa.
Si muntii au ecou este un roman incitant si provocator, demonstrandu-ne modul in care autorul intelege in profunzime legaturile si actiunile care ne definesc si ne modeleaza vietile si, in final, ce inseamna sa fii om.
Fragment din carte:"N-as putea sa va spun cu exactitate cand mi-a venit aceasta idee.
Poate in dimineata de toamna cu vant, pe cand ii serveam Nilei ceaiul si ma aplecasem sa-i tai o felie de prajitura roat, iar la radioul de pe pervaz s-a anuntat ca iarna ce batea la usa in anul 1952 ar putea fi chiar mai brutala decat cea trecuta. Poate a fost mai devreme, in ziua in care am dus-o la casa cu pereti roz stralucitori, sau poate si mai devreme, cand am tinut-o de mana in masina, iar ea suspina.
Oricare ar fi fost momentul, de indata ce mi-a intrat in cap, nu am mai putut sa scap de chestia asta. Dati-mi voie sa va spun, domnule Markos, ca am actionat cu cea mai curata constiinta si avand convingerea ca propunerea mea se nascuse din bunavointa si intentii cinstite. Ceva care, desi era dureros pe termen scurt, avea sa conduca pe termen lung la binele tuturor celor implicati. Dar aveam si motive mai putin cinstite, care serveau propriului interes. Locul de frunte era ocupat de motivul ca ii dadeam Nilei ceva ce niciun alt barbat — nici sotul ei, nici stapanul acelei case mari roz — nu putea sa-i ofere.
Am vorbit cu Saboor mai intai. In apararea mea, voi spune ca, daca m-as fi gandit ca Saboor va accepta bani de la mine, i-as fi dat fericit in locul acestei propuneri. Stiam ca are nevoie de bani, pentru ca imi spusese cat se zbatuse sa gaseasca de lucru. As fi cerut de la domnul Wandati un avans pe langa salariu, pentru ca familia lui Saboor sa iasa cu bine din iarna. Dar Saboor, ca multi alti tarani, suferea de mandrie, o boala pacatoasa si incurabila. N-ar primi niciodata bani de la mine. Cand s-a casatorit cu Parwana, nu a vrut sa auda de suma mica de bani pe care voiam sa-i dau. Era barbat si avea sa-si intretina propria familie. Chiar a murit facand asta, cand inca nu implinise patruzeci de ani, prabusindu-se intr-o zi pe camp pe cand curata niste sfecla de zahar, undeva langa Baghlan. Am auzit ca a murit tinand o capatana de sfecla in mainile sangerande, pline de basici."
Detaliile produsului