Fragment:

 

    “Era deci instituita o domnie ereditara, dar, totodata, era puternic evidentiat caracterul ei „constitutional". Desi domnitorul a incercat, la un moment dat - in 1870 - ca autoritatea sa sa fie extinsa, prin intermediul puterilor garante, determinat fiind la aceasta de complicata situatie politica interna pe care i se parea a nu o putea stapani cu mijloacele si drepturile ce i le punea la dispozitie Constitutia, tentativa nu s-a bucurat de sprijinul puterilor solicitate, fiind respinsa in primul rand chiar de Bismarck, Romania pastrandu-si mai departe Constitutia din l866. De altfel, trecand prin diferite etape - reflectand fiecare stadii noi ale evolutiei Romaniei, cea mai de seama fiind versiunea din 1923 - Constitutia din 1866 a avut o lunga existenta, fiintand, cu intreruperea din 1938-1944, pana la instituirea republicii. De fapt, in ceea ce priveste functiile domnitorului in stat, acestuia i se oferise, inca din 1866, prilejul de a fi „arbitrul" jocului de forte politice care se confruntau in societatea romaneasca. El forma guvernul si avea posibilitatea de a decide intre acesta si opozitie, acceptand in cazul unor contradictii nerezolvabile retragerea cabinetului sau dizolvarea uneia sau alteia dintre cele doua adunari legiuitoare ori a amandurora. Trebuia sa aiba „tactul" de a simti in ce parte inclina balanta si sa decida, in consecinta, renuntarea la un guvern sau, dimpotriva, sprijinirea sa. Ii revenea insa, datorita si firii Sale meticuloase, sa se ocupe si de probleme relativ minore, dincolo de jocul fortelor politice si arbitrarea lor. „Ceea ce in alte tari sefii de birou reguleaza asa de constiincios - scria el tatalui sau la 7/19 iuniw, 1871 — aici toate acestea imi sunt prezentate mie...”.

   Un capitol al Constitutiei era consacrat ministrilor, principalele instrumente ale puterii executive. Ministrii, raspunzatori directi ai actelor de guvernamant, deoarece - asa cum se stabilea in articolul 92 - “persoana domnului este inviolabila", trebuiau sa fie romani „prin nastere" ori cel putin sa fi „dobandit impamantenire"; de asemenea, membrilor familiei domnitoare li se interzicea sa ocupe portofolii ministeriale.”